Hippie
„This is hardcore – it’s a way of life, not a kind of porn, the zen of all or nothing, join in or die“, scrie Andrew in cotidianul festivalului, celebrindu-i pe cei „adevarati“, care sint aici pentru muzica si care mor la datorie in primul rind, in comparatie cu hippiotii care sint pentru vacanta si ca sa te tortureze cu chitara. Asa cum face cretinul asta la vreo doua corturi distanta. Nici macar nu stie versurile. Stie doar citeva rifuri de inceput, suficient sa-ti dai seama ce blasfemiaza. Si-a propus sa masacreze cu buricul degetelor tocmai piesele mele preferate. Pentru mine e ca un „Name that tune“ infernal. Zdrang Zdrang Zdrang. Harst Come As You Are. Harst Beetlebum. Harst Karma Police. Karma Police. Din nou Karma Police. Sa invatam chitara rece, metoda in doua acorduri, pentru cei cu nevoi speciale. Andrew spune ca hippiotii-ecolo trebuie sfidati, afisind pe cort un simbol militar mult detestat, cum ar fi cel NATO. Misha are un slip cu steagul american. Cred ca merge si asta. Si apropo de combatanti, vecinele mele sint din rezistenta spaniola. Ana si Claudia – tatuate, piercingate si impecabil bronzate, se inregimenteaza de pe la 7 seara, pina la debarcarea pe plaja, a doua zi pe la 8. Si ele, ca si ceilalti spanioli, sint parca, niste fun-perpetuumuri.
In timp ce restul lumii se tiraste in spasme de la o locatie la alta si capoteaza pe la 3 noaptea, ei si ele par plante carnivore care se hranesc cu oboseala. Din ce sint facuti si ce dracu’ maninca? Nu stiu ce, dar stiu de unde. De la supermarket, ca noi toti. A minca la restaurant sau la orice taverna, oricit de ieftina, nu e numai o extravaganta, dar si un faux pas. Se merge in haita la supermarket si se maninca direct pe trotuar, chiar in fata magazinului, de multe ori la comun. Curat hippie. Il poti lasa pe cel de linga tine, mai ales daca e baiat dragut, sa-si moaie bag
