Potrivit sistemului de impozitare in cota unica a veniturilor, un roman, indiferent cat castiga, va trebui sa plateasca la bugetul de stat acelasi impozit procentual, suma absoluta fiind evident diferita in functie de valoarea castigului, dar impozitul procentual nu ar mai fi progresiv (adica majorandu-se procentual in trepte odata cu cresterea venitului), ca pana acum. Si, evident, in masura in care orice venit individual din munca sau din cedarea folosirii unor bunuri va fi taxat in acelasi fel, sistemul impozitului pe venitul global s-ar desfiinta.
Sindicatele pretind ca, prin aplicarea sistemului de impozitare a veniturilor in cota unica, vor fi dezavantajati cei cu venituri scazute si, dimpotriva, avantajati cei cu venituri inalte, ceea ce va adanci saracia si discrepantele sociale. Replica potrivnica a sindicatelor, de fapt, repetam, a unor lideri sindicali, nu constituie vreo surpriza. Replica era asteptata si avea sa se axeze exact pe considerentele mentionate, indiferent daca acestea se sustin sau nu. Din pacate, cam multi lideri sindicali, care ar trebui sa fie primii ce respecta munca si incurajarea acesteia, nu prea fac un asemenea lucru, din motive diverse, legate fie de mostenirile sistemului de salarizare specific economiei de comanda, fie de pozitiile detinute, in ciuda conflictului de interese, in structuri politice si chiar in structuri economice dependente de banul public.
Pozitia adoptata in ce priveste cota unica de impozitare a veniturilor este, poate, inainte de toate, tributul platit conceptiei eronate ca sistemul de salarizare trebuie sa asigure protectie sociala. Aceasta, intr-o economie de piata, nu este insa treaba sistemului de salarizare in sine si, oricum, nu a impozitarii salariilor. Aceasta este treaba sistemelor de protectie sociala (de la capitolul de cheltuieli al bugetului sau prin sistemele de asigurari), chiar dac
