Simbata 27 septembrie, fui si eu pe Lipscani, unde, intre orele 15 si 17, era anuntat un eveniment din lista spectacolelor Festivalului de Dans Balcanic (Balcan Dance Platform 4). Ei bine, la prima ora numita, fiindca ultima n-a mai existat, ca eveniment, bulgarul Ivo Dimtchev era in strada. Si-a dat jos jacheta rosie, tremurind tot de spaima, si-a miscat languros coapsele si picioarele cu musculatura bine si senzual pusa in evidenta de pantofii cu toc, si-a scos bine formele prin spatiile permise de monokini-ul de baie femeiesc si a grimasat tragic printre pletele perucii cu late lungi, negre. Travestitul s-a tirit mult pe dalele de beton ale strazii, s-a refugiat intr-unul din gangurile cu tarabe, unde a cintat, tot foarte tragic, acompaniindu-se de acordeon. S-a izbit de o saltea, a plins si a injurat tavalindu-se, apoi a turnat singe dintr-o stropitoare, s-a aruncat si s-a zdruncinat mult pe salteaua respectiva. Apoi a cerut si publicului sa aplece stropitoarea cu singe pe bietul sau trup. In fine, s-a ridicat si dus a fost pe stradute; iar cind reveni, isi aduna lucrusoarele si, inca rosu de vopsea, s-a carat. Totul a durat mai putin de un ceas, asa ca ultima ora promisa de program ne-am petrecut-o cu noi insine, meditind la ce s-a-ntimplat, asteptindu-ne amicii cu care trebuia sa ucidem ceasurile de dupa cinci seara.

Astfel ca avuram vreme de meditat, ceea ce si facuram. Asa s-a facut c-am gindit: ce Dumnezeu se-ntimplase!? Caci omul, adica Ivo Dimtchev, pledind pentru transsexualism sau homosexualitate, poate pentru bisexualism sau pentru cultura sado-maso, nu e de neimaginat. Toate acestea nu mai sint socante in sine. Tragedia sexualului neconventional, marginalitatea si mai ales dispretul care inseamna tragism si crima deja ne sint, intelectualilor, familiare. Totusi, pe unii, aspectele respective ii revolta si ii socheaza inca, cu toate ca socu