Pactul de la Davos
Vedeta intalnirii de la Davos, din februarie 1996, a fost liderul comunist Ghenadi Ziuganov, care tocmai triumfase in alegerile parlamentare din decembrie. Cei mai importanti oameni de afaceri occidentali roiau in jurul lui Ziuganov, incercand sa-i intre in gratii. Ziuganov se prezenta ca viitor presedinte al Rusiei. Restul delegatiei prezente in Elvetia, la Davos, formata din Anatoli Ciubais, Boris Berezovski, Vladimir Gusinski, Mihail Hodorkovski, Vladimir Vinogradov, Iuri Lujkov, a fost cuprinsa de frisoane la vederea acestui spectacol jalnic.
Ideea unei aliante a oligarhilor impotriva lui Ziuganov i-a aprins imaginatia lui Berezovski in urma unei discutii cu miliardarul american George Soros, prezent si el la Davos. Imediat, Berezovski i-a vorbit despre proiect lui Ciubais, ce tocmai fusese demis din functia de prim-vicepremier al guvernului Viktor Cernomardin. Termenii aliantei, care va purta numele de Pactul de la Davos, s-au negociat pe indelete, dupa intoarcerea la Moscova. Oligarhii au fost de acord ca Ciubais, arhitectul privatizarii in Rusia, sa fie in fruntea campaniei pentru realegerea lui Eltin. Ciubais a condus lupta electorala de la un Centru pentru apararea proprietatii private, spre care se scurgeau cotizatiile de milioane de dolari ale oligarhilor.
La 15 februarie '96, cand a anuntat oficial ca va candida, Eltin avea in sondaje 3%, iar Ziuganov 25%. Peste doar cateva luni, dupa o incredibila campanie electorala, Eltin castiga alegerile prezidentiale. La ceremonia de investitura arata ca un om epuizat. Cateva luni mai tarziu va fi urcat pe masa de operatie.
Razboiul oligarhilor
Victoria nu era doar a lui Eltin. Era si victoria oligarhilor. Si au vrut sa profite de ea. Reprezentant al oligarhilor in guvern a fost numit Vladimir Potanin. Berezovski, arhitectul Pactului de la Davos, a fost numit adjunct
