Domnule Reichman, va aflati in Romania pentru a participa la realizarea unui film documentar. Despre ce este vorba?
In 1959, un grup de intelectuali evrei, dintre care unii au detinut functii importante in aparatul de represiune comunist, au decis sa comita o spargere la o banca, ca sa obtina o foarte mare suma de bani. Aceasta spargere a avut loc sub forma unui atac impotriva unui furgon al Bancii Nationale din care s-au furat - in bani de astazi - contravaloarea a 250-300.000 de dolari. Dupa o ancheta indelungata care a durat vreun an de zile acesti atacatori au fost descoperiti, cu toata apartenenta unora dintre ei la Ministerul de Interne. Au fost arestati, judecati, condamnati la moarte si impuscati toti, in afara de nevasta unuia dintre ei, care a fost condamnata la inchisoare pe viata si recuperata dupa cativa ani gratie Ambasadei Israelului, care a reusit s-o repatrieze.
"Creierul" actiunii era un vechi membru de partid in ilegalitate, care fusese infiltrat in Franta de la sfarsitul anilor 40 pana in 1953 cu scopul de a lua informatii despre emigratia de stanga din Romania, adica de a infiltra mediile social-democrate ale emigratiei romanesti in Franta. Numele lui era Sasa Musat. Numele adevarat era Abrasha Glonsztein, iar numele conspirativ in Franta, Serge. Venit inapoi din Franta, el a descoperit foarte repede derivele partidului comunist si cum asa-zisa tentativa de a instaura o democratie populara s-a soldat cu un regim care nu era nici democrat, nici popular si care incepuse deja sa dea semne de antisemitism inspirat de politica lui Stalin. Aceasta afacere a prilejuit realizarea unui film propagandistic pe linie de partid in care se spunea "jos sionistii!", "banditii evrei au furat munca poporului roman!" si ca moartea era o pedeapsa prea blanda pentru ei, pentru ca asa erau vremurile atunci. Adevarul insa, nu numai dupa mine, este ca e
