La implinirea a trei ani de la debutul celei de-a doua Intifade, bilantul este total ingrijorator atat din punctul de vedere al pierderilor omenesti, cat si din cel al gravului impact economic. Insa inainte de orice, criza declansata a afectat profund procesul de pace israelo-palestinian si, deopotriva, situatia din zona. La 28 septembrie 2000, seful opozitiei israeliene de dreapta, Ariel Sharon, lider al Partidului Likud, s-a deplasat, purtand pistolul la brau, pe Esplanada Moscheilor, al treilea loc sfant al musulmanilor, dupa Mecca si Medina. Gestul a provocat mari tulburari, infruntarile dintre palestinieni si fortele de securitate israeliene soldandu-se a doua zi cu sapte morti palestinieni si 220 de raniti. Mai mult decat atat, la 30 septembrie, Mohammad al-Durra, 12 ani, a fost impuscat pe cand se afla in bratele tatalui sau, in timpul unui schimb de focuri israelo-palestinian. Momentul a fost surprins in direct de un cameraman strain, el devenind simbolul noii Intifade. De atunci si pana azi au fost ucise 3.407 persoane: 2.612 palestinieni, 822 israelieni, cat si circa 40 de straini, intre care, din pacate, sunt si cativa romani, cazuti victime ale teroristilor palestinieni. Victimele sunt, in majoritate, civili. La acestea se adauga 24.500 de raniti palestinieni si cateva mii israelieni. In paralel, a avut loc o radicalizare a palestinienilor din teritoriile autonome, tot mai atinsi de somaj, de saracia crescanda si de dependenta de ajutorul economic extern. In Israel, in ultimii trei ani s-a accentuat recesiunea economica, dublata de serioase preocupari pe plan social. In pofida a numeroase tentative de relansare a dialogului israelo-palestinian, procesul instalarii pacii a fost blocat de instalarea violentei. In acest context, statele arabe aliate Washingtonului nu au fost capabile sa repuna in drepturi dialogul palestiniano-israelian, moment in care opini