La Bucureşti, în perioada 19-22 septembrie, Institutul Goethe a oferit, iar Institutul Francez a găzduit proiecţiile a trei filme, reunite sub titlul Germania văzută de... Viziunile aparţin lui Roberto Rossellini, Alain Resnais şi Jean-Luc Godard. Rossellini-ul este Germania în anul zero / Deutschland im Jahre Null (1947-1948), povestea unui băiat de 13 ani, în Berlinul zdrobit de război, care îşi ucide tatăl bolnav şi apoi se sinucide. Resnais-ul este Noapte şi ceaţă / Nuit et brouillard (1955), marele său documentar despre Auschwitz. Cît despre Godard - Germania Nouă Zero / Allemagne Neuf Zéro (1991) -, el este... el este... oh, Doamne, zi-i Godard şi gata! Un cinefil a observat că grupajului nu i-ar fi stricat un al patrulea titlu - Europa (1991), adică Germania văzută de Lars Von Trier. Nu prea am ştiut ce să-i răspund; adevărul e că şi eu am simţit lipsa unui al patrulea titlu, dar, în cazul meu, era vorba despre ceva în genul lui One, Two, Three (1961) - adică Germania cucerită de Jimmy Cagney. Asta ca să-mi alunge suspiciunea că distracţia a fost strict verboten. Dar nu mă plîng. "Am ajuns la Berlin în martie, cu maşina, pe la cinci după-amiaza, exact cînd apunea soarele. Trebuia să traversezi tot oraşul ca să ajungi în sectorul francez. Oraşul era pustiu. Cenuşiul cerului se revărsa înapoi pe străzi şi, de la înălţimea unui om, puteai să te uiţi peste acoperişurile dărîmate. Ca să regăsească străzile sub ruine, oamenii dăduseră la o parte molozul şi îl strînseseră în grămezi. [...] Domnea tăcerea; fiecare sunet amplifica tăcerea. Un miros dulce, uşor greţos, de materie organică în putrefacţie, emana din molozul îngrămădit. Era ca şi cum am fi plutit deasupra Berlinului." Aşa şi-a descris Rossellini întîlnirea cu oraşul; asupra acestei realităţi s-a năpustit, cu aparatul lui de filmare, şi, după mai bine de 50 de ani, foamea de realitate e la fel de v