- povestiri horror - - Eh, a venit vremea să o iau spre casă, îmi zic şi chiar atunci răsar toţi: şi Ucunuţu cu grătarul acela al lui pentru chef, şi tovarăşul Groo, şi domnul profesor Partenie, "ia, te uită, dom' profesor, ce surpriză?", zic, şi bătrînul dascăl de literatură veche nu-mi spune nimic, fumează ţigară din ţigară şi aruncă chiştoacele peste tot, "nu se cade, dom' profesor", îi spun, şi dumnealui se apucă, ascultător, să le strîngă una cîte una. Îmi aduc aminte de bunătatea lui supusă, de felul tandru în care aşeza în dulapul de fier dosarele cu membrii de sindicat pe Universitate, de serile acelea lungi în care stăteam noi la bodega Progresul căreia i se spunea Căţeaua leşinată din vechiul cartier Freidorf, în mirosul uşor de "monopol cu dulce", best-seller-ul acela din rachiu de secară şi sirop al lumii sărmane a căruţaşilor din Kuncztelep, din marginea oraşului, unde trăiau unguri săraci şi sîrbi asemenea. Se aşezau cocieşii la tejgheaua îmbrăcată în tablă din inox şi-i cereau lui Roji, o tanti cu un aspect şters ca sala de şedinţe din clădirea veche a pompierilor voluntari rămaşi moştenire civică din vechile rînduieli ale kakaniei musiliene: "Rojiko, o sută cu dulce", ziceau cocieşii. Parcă-i văd. - Vă aduceţi aminte, dom' profesor, de cocieşii de la Căţeaua leşinată, îl întreb şi el dă din cap cu smerenia aceea a lui, învăluit în fumul de mărăşească fără filtru, replica tabacică populară a monopolului cu dulce. Ehe, dragilor, un monopol şi-o ţigară Mărăşeşti la masa de tablă a bodegii şi viaţa pare deodată tihnită, trec cocieşii la vreme de toamnă la casele babelor care aşteaptă iarna ca pe un continent îndepărtat ce trebuie traversat în preajma ornamentelor din fontă ale cuptorului Vesta şi noi bem monopol cu dulce şi ne învăluim în fum. Nu discutam niciodată literatură veche sau nouă, doar nimicuri odihnitoare pe care el mi le spunea rar: "a