Mai întîi, sîmbăta trecută am mers cu doi amici la un restaurant arăbesc, la recomandarea unuia dintre ei. Restaurant e mult spus, pentru că locul arăta destul de jalnic, dar amicul meu m-a asigurat că se mănîncă bine. Ne-am aşezat cu toţii la o masă de PFL alb nu prea curată, în jurul căreia se hîrjoneau muştele. De cum intraserăm, fuseserăm întîmpinaţi de nişte feţe curioase şi fără nici cea mai mică urmă de zîmbet. Dincolo de o tejghea cu cărnuri, stătea - cred - bucătarul, un om cu privirea aspră şi care ascuţea nişte cuţite lungi. Atmosfera s-a destins cînd a venit fata să ne întrebe de sănătate. Tipa era plină de forme la vedere şi toată numai zîmbet. Avea unghiile foarte lungi, sclipici pe sprînceana dreaptă, buzele cu contur de un roşu ceva mai închis, spre maroniu (probabil tatuat) şi nişte sîni care debordau din chingile mult prea strîmte ale chestiilor care încercau să-i acopere. Din cînd în cînd îţi surprindea privirea şi-ţi făcea complice cu ochiul. Te-ai prins? Din difuzoare se auzea, desigur, muzică orientală, pînă în momentul în care cineva a schimbat pe un post de radio pirat, unde am putut să ne delectăm cu manelele lui Guţă şi cu dedicaţiile lui "pentru toate bagaboantele". Trăiam din plin spiritul popular (al poporului nostru şi al lor, deopotrivă). În meniu, fireşte, nu era nici o băutură alcoolică. Prin urmare, ne-am comandat cu toţii ayram, celebrul iaurt arăbesc de băut, iar la sfîrşitul mesei, de sete, o Coca-cola (se pare că oamenii n-au, totuşi, prejudecăţi în privinţa produselor americane). Altfel, mîncarea a fost, într-adevăr, bună, multă (cu mari eforturi puteai să termini o porţie) şi ieftină. Numai că, după ce m-am sculat sătul de la masă, mi-a trecut prin cap gîndul că nu este exclus să mă trezesc,
a doua zi, cu nu ştiu ce bube pe corp. Ajuns acasă, la PRO TV tocmai începea, la ora 20, transmisia de la show-ul lor "Pune-
