Publicul nu prea a fost interesat de schimbarea Constituţiei. Printr-o campanie agresivă şi îndrăzneaţă, Guvernul s-a angajat să aducă lumea la urne. Dacă va reuşi, îşi va dovedi forţa pentru viitoarele alegeri, cîştigînd indirect imagine. Dacă va eşua, se va face de rîs. Campania pentru referendum s-a declanşat brusc, neaşteptat şi exhaustiv. Televizoarele s-au umplut de personalităţi din cele mai diverse, de la Emil Hurezeanu la Adrian Mutu, care îndeamnă oamenii să meargă la vot. Autobuzele şi staţiile de metrou din Bucureşti sînt decorate cu afişul albastru cu harta făcută din stele galbene, aluzie la UE: "DA pentru Constituţie, DA pentru Europa". Încă de cînd s-a ajuns la un acord în Parlament asupra noii Constituţii s-a pus problema viitorului referendum. Pentru ca procesul negociat de elita politică să fie ratificat e nevoie ca la urne să se prezinte mai mult de 50% dintre alegători. Însă demersul de schimbare a Constituţiei i-a lăsat pe oameni indiferenţi. Pentru un public majoritar, dezamăgit de politică şi de viaţa pe care o duce, pesimist într-atît încît crede că direcţia în care se îndreaptă ţara este greşită, e prea puţin important ce va fi scris în Constituţie. Nu scrie în Constituţie că statul român trebuie să ducă politici proaste, să fie corupt şi ineficient. Atunci ce importanţă are schimbarea? Constituţia pare deci o gîlceavă a celor mari, corupţi şi departe de problemele omului de rînd. Şansele ca acesta să se prezinte măcar la vot în procentul necesar păreau/par minime. Întrebaţi cum vor face să ratifice popular produsul negociat de ei, politicienii ridicau din umeri şi amînau răspunsul. A existat varianta, luată foarte în serios la un moment dat, de modificare a legii referendumului, astfel încît să fie ratificat rezultatul şi în condiţiile unei prezenţe mai scăzute la vot. Cu capul pe umeri, un reprezentant al opoziţiei în comisia de sch