convorbire cu Miriam RĂDUCANU
Putem spune că dumneavoastră aţi adus, practic, dansul modern şi, prin urmare, contemporan în România. De ce v-a interesat acesta şi nu cel clasic? În primul rînd, trebuie să fac o precizare. Nu eu am adus dansul contemporan în România. Cronologic, lucrurule s-au întîmplat aşa: cînd am venit din provincie, în plin război, eu am găsit în Bucureşti nenumărate şcoli de dans modern. Din păcate, lucrurile acestea nu se ştiu şi nu se vorbeşte despre ele. În România, spre deosebire de alte ţări din Europa, a existat un foarte puternic curent de dans modern preluat foarte devreme din Germania (ţara în care s-a născut, practic, dansul modern european). Mai tîrziu de abia, l-au luat şi francezii sau englezii. Prin urmare, prin 1940, existau în România vreo 5-6 şcoli de dans modern. Eu le-am frecventat aproape pe toate, pentru că aveam libertatea să ne plimbăm de la unii la alţii - nu exista vreo duşmănie între şcoli, ci o concurenţă de calitate. Dar exista vreo concurenţă între dansul clasic şi cel modern? Nu, pentru că nu era o instituţie de învăţămînt care să le reunească pe amîndouă. Totuşi, existau şi personalităţi care se ocupau şi de balet şi de dansul modern. Este cazul lui Trixy Checais - o mare figură a dansului nostru, dar care nu e celebru şi acum, pentru că pe vremea aceea nu exista televiziune sau posibilitatea de a înregistra imaginea. El era prim balerin la Operă şi avea şi şcoală de dans modern, în plus era şi arhitect, scenograf şi pictor - o personalitate cum eu nu am mai întîlnit şi care pe mine, cel puţin, a pus o amprentă extraordinară. El învăţase la rîndul lui cu Iris Barbura, care a fost prima soţie a lui Celibidache. Eu nu am mai prins-o pe Iris Barbura, dar mi-a povestit Trixy de ea - vă daţi seama cît de vechi e dansul modern în România!
Singura care a mai rămas Revenind, dumneavoastră de ce aţi ales dan
