Uriaşă victorie de palmares a premierului Năstase! L-a convins pe antrenorul Anghel Iordănescu să nu mai plece de la echipa naţională. Poate se mai uită astfel de terenul mlăştinos din meciul pierdut cu Norvegia şi se mai trece cu vederea afacerea cu gazonul care şi-a permis să nu răsară înaintea meciului cu Danemarca de la Bucureşti.

(Ştiu că acest microscop e împotriva curentului, dar nimic nu mă va convinge că Anghel Iordănescu trebuia păstrat la naţională, ba încă şi cu rugăminţi!, după eşecul calificării la Euro 2004. Mai cred de asemenea că nu e treaba premierului să-l convingă pe antrenorul Iordănescu să-şi prelungească şederea în fruntea echipei.)

Cu toată părerea de rău, nu arbitrul Urs Meier i-a furat pe români la Copenhaga, cum a scris toată presa, ci ai noştri s-au furat singuri. Sînt de acord că arbitrul a fluierat un penalty care n-a fost, în prima repriză, dar danezul care l-a înduioşat a căzut în careul nostru cu o artă care i-ar fi putut păcăli şi pe alţii la fel de prost plasaţi ca Urs Meier.

În privinţa golului cu care au egalat danezii, aici mă despart de majoritatea comentatorilor de sport. Elveţianul n-a prelungit prelungirile fiindcă aşa au vrut muşchii lui de hoţ şi sforar, ci pentru că şi în cele patru minute peste cele 90 ai noştri au tras de timp cît au putut. Să ne amintim numai cîte zeci de secunde i-au trebuit lui Dorinel Munteanu pînă a găsit mingea de la cornerul dinaintea egalării fatale. Că înainte de gol şi-a potrivit mingea cu mîna danezul coşmarurilor noastre, sînt de acord. Dar cînd a egalat Mutu mi s-a părut că şi el a făcut acelaşi lucru. Nu spun asta ca să-l scuz pe arbitru, însă henţul lui Laurse nu s-a văzut decît la reluare.

Şi apropo de prelungirea jocului. Ai noştri, care au avut un corner înaintea egalării, puteau juca mingea “la păstrare”, plimbând-o de la un