A doua ediţie a Festivalului Internaţional “Zile şi nopţi de literatură”, iniţiat şi organizat de Uniunea Scriitorilor, s-a desfăşurat, ca şi prima, la Mangalia şi Neptun, în aceeaşi perioadă a anului. Prima ediţie fusese pusă sub patronajul Preşedintelui României care, în ultima zi a Festivalului, s-a întâlnit la Mangalia cu participanţii. Le-a lăsat, în general, o bună impresie. Primul Ministru în schimb, sub al cărui patronaj a fost pusă ediţia de anul acesta, nu a lăsat altă impresie decât aceea a unei extreme discreţii: nu a venit la Festival şi nici nu a trimis prin altcineva vreun mesaj.

Trebuie remarcată performanţa Uniunii Scriitorilor şi a preşedintelui ei de a iniţia şi continua un proiect cultural de anvergura acestuia, implicând o largă participare (la ediţia de acum: 73 de scriitori străini din 23 de ţări), instituirea unui important premiu, prezenţa la Festival măcar a câtorva scriitori de incontestabilă reputaţie internaţională. Anul trecut: Alain Robbe-Grillet, Jorge Semprun, Michel Deguy, anul acesta: Ismail Kadare, António Lobo Antunes, Amos Oz. Numai cu rea voinţă s-a putut vorbi despre „norocul” Uniunii Scriitorilor de a-i fi „găzduit” pe aceşti mari scriitori, ca şi cum ei ar fi căzut din cer în România şi nu ar fi venit în urma demersurilor întreprinse de Uniune.

În cuvântul introductiv la volumul închinat actualei ediţii a Festivalului, Eugen Uricaru enumeră câteva obiective, ale acestuia printre care: „...să înlăture Zidul ce încă ne desparte, să înlăture prejudecăţile şi să faciliteze cunoaşterea şi aprecierea reală, reciprocă”.

Au fost acestea, în mare vorbind, şi obiectivele Colocviului cu tema „Eu, celălalt”, desfăşurat timp de trei zile în cadrul Festivalului, în alternanţă cu recitalurile de poezie. Vorbitorii s-au referit la semnificaţiile filosofice, politice, socio-istorice, lingvistice şi