Importanţa care s-a dat referendumului, de pe urma căruia a ieşit biruitor Arnold Schwarzenegger, nu este direct proporţională cu ponderea politică a postului de guvernator al Californiei. Dincolo de dorinţa de a conecta, de dragul vînzărilor şi al audienţei, sfera deciziilor majore cu lumea spectacolului, a existat în vîltoarea stîrnită de vedeta de la Hollywood un semn, un simptom al unui alt mod de raportare a populaţiei la oamenii aleşi să ia deciziile importante pentru viaţa lor. Procedura legală prin care Schwarzenegger a devenit guvernator - referendumul - este una din particularităţile foarte des întrebuinţate de cetăţenii Californiei pentru reglementarea şi corectarea vieţii publice. Se spune că un nou viciu s-a răspîndit printre cetăţenii acestui stat însorit: democraţia directă. Legislaţia le permite ca prin referendum să adopte iniţiative, legi noi, susţinerea sau anularea unor legi adoptate deja. Din 1980 pînă acum, electoratul a fost solicitat de 120 de ori în asemenea împrejurări şi peste 50 de răspunsuri au devenit lege. S-au stabilit limite ale procentului de impozitare, destinaţii precise pentru anume segmente din buget. Chiar referendumul prin care a fost demis fostul guvernator şi a fost instalat unul nou este o consecinţă a ceea ce politologii numesc înlocuirea democraţiei reprezentative prin democraţia directă. Avantajul este că mînia iscată de corupţia sau de neputinţa aleşilor nu se risipeşte: supuşi controlului popular, politicienii sînt obligaţi să-şi transforme mesajul electoral într-o acţiune cu rezultate limpezi; altfel, pierd puterea. Într-un asemenea context, un mesaj simplu, de tipul "o să fie altfel, o să fie bine" are mult mai multe şanse de succes decît purtătorul mesajului despre sacrificiile necesare ieşirii din criză. Iar din criză oricum se va ieşi, dacă nu prin intervenţie politică, atunci prin vitalitatea economiei. Ame