Istoria Dianei Soren, actriţă cu aparenţă elfică, a cărei viaţă ar fi putut fi o poveste americană de succes, dar care a sfîrşit prin a se sinucide la maturitate, după ce cariera îi fusese distrusă de FBI, nu e, pînă în cele mai mici amănunte, o invenţie a lui Fuentes. La cazadora solitaria, eroina romanului lui Carlos Fuentes, apărut în spaniolă în 1994 şi tradus acum de Horia Barna la Humanitas, e în fapt Jean Seberg, cea care, la 17 ani, a fost aleasă dintre 18 000 de tinere americance s-o joace pe Ioana d’Arc în filmul lui Otto Preminger. Saint Joan a ieşit pe ecrane în 1957 şi a fost o cădere, dar lui Seberg, o Marilyn Monroe a anilor ’60, i s-au dat şi alte ocazii de a se dovedi o mare actriţă (în Breathless al lui Jean-Luc Godard, de exemplu, în Lilith, în filmele lui Chabrol); frumuseţea ei de silfidă a transformat-o într-un simbol, un icon al cinematografului american postbelic. Născută într-un orăşel din Iowa, Marsalltown (devenit Jeffersontown în romanul lui Fuentes, aluzie la părintele democraţiei nord-americane), măritată de patru ori, cu pasiuni de stînga şi susţinătoare a Panterelor Negre (organizaţie a radicalilor de culoare), Jean Seberg a făcut la începutul anilor ’70 obiectul unei dezinformări a FBI-ului, în cadrul unui program numit COINTELPRO: era însărcinată, iar ziarele de scandal s-au umplut de ştiri despre tatăl negru al copilului divei cu păr blond şi ochi albaştri. Actriţa a născut prematur, iar fătul a murit; în atmosfera de rasism a acelor vremuri, cariera şi viaţa ei personală s-au frînt – la 40 de ani, a înghiţit un tub de sedative şi s-a-ncuiat în maşină, pe o stradă secundară din Paris, unde-a fost găsită după 11 zile.

Undeva, pe parcursul acestei existenţe zbuciumate, Jean Seberg l-a întîlnit pe Carlos Fuentes. Scriitor, diplomat al statului mexican, jurnalist, Fuentes (născut în 1927) îşi împarte pasiunea pentru ci