* Federico Andahazi, Anatomistul , traducere de Ileana Scipione, Editura RAO, 2003.
Ce-ar mai fi azi, la noi, un eveniment literar? Printre antologii rebarbative care adună toţi poeţii dintr-un judeţ, "memorii" adolescentine, restituiri amănunţite în sintaxe fanteziste, traduceri aproximative lucrate (parţial) de cohorte de redactori, cu greu îşi face loc o carte adevărată, mai ales atunci cînd e lăsată să se descurce singură. Cine a auzit la noi, în ciuda amorului declarat pentru literaturile sud-americane, de Federico Andahazi, scriitor argentinian, născut în 1963, la Buenos Aires, autorul unor romane inclasabile, în genul Parfumului lui Süskind? Cîţiva hispanişti şi doi-trei scriitori. Apariţia, pentru prima dată în româneşte, a romanului lui Andahazi Anatomistul a trecut aproape neobservată (cu două excepţii, din cîte ştiu: Adriana Bittel şi Tia Şerbănescu). Şi totuşi, este vorba despre o carte excepţională, care a stîrnit valuri în multe medii (literar, feminist, religios) occidentale, s-a tradus în cei opt ani scurşi de la apariţia sa în peste cinsprezece limbi şi chiar a provocat (cu scandalul de presă aferent) desolidarizarea publică a doamnei Amalia Lacroze de Fortabat, preşedinta fundaţiei cu acelaşi nume, care îi acordase tînărului Andahazi un premiu prestigios. De ce oare o asemenea premieră, beneficiind de traducerea extrem de plastică a Ilenei Scipione - un adevărat tur de forţă alternînd registre, limbă veche, regionalisme, limbaj erotic şi jargon ştiinţific - n-a reuşit să fie în România un eveniment? Desigur, nu din pricina cărţii. Andahazi îşi situează protagonistul - Mateo Renaldo Columb, personaj istoric, şeful Catedrei de Anatomie de la Universitatea din Padova - în plină Renaştere, în mijlocul unor bătălii clericale şi confesionale, în plin "veac al femeilor" (secolul al XVI-lea) şi într-un precoce şi inegal "război al sexelor"