Pentru Maria Macalita, din Ciacova, crucile din cimitirul comunei au devenit imaginea pe care o vede zilnic, de dimineata pana seara, in ultimii 11 ani. Dar nu numai ca s-a obisnuit cu imaginea - neortodoxa pentru cei mai multi dintre noi - dar este convinsa ca “mortii nu iti fac nici un rau, de vii trebuie sa te feresti”. Candva, Maria si cei sapte copii ai ei au locuit in conditii decente, intr-o casa, la marginea comunei. Batrana care i-a primit sa locuiasca impreuna cu ea a murit in urma cu zece ani. Rudele femeii i-au dat afara si asa au ramas pe drumuri. “Am muncit o viata la C.A.P., dar am ajuns la 55 de ani sa nu am nici o pensie. Nu am nici suficienti ani munciti si trebuie sa ma multumesc cu ceea ce mi s-a oferit, adica sa fiu ingrijitoarea cimitirului”, spune femeia. Nu a fost niciodata proprietara unei case. O perioada, in tinerete, Maria a stat cu mama ei, in casa bunicilor. Din cauza unor neintelegeri survenite intre mama si sora acesteia, Maria a fost nevoita sa plece. “Matusa mea a vrut toata casa. S-a certat cu mama si ne-a dat afara. Mama a murit intre timp, dar mie matusa nu mi-a dat nici macar o camera”. Maria Macalita s-a multumit cu locuinta din cimitir. Preotul ortodox sarb a fost cel care, facandu-i-se mila de femeie a acceptat ca Maria sa locuiasca in cele doua camere din cimitir. Nu plateste chirie, insa in schimbul gazduirii se ocupa de morminte. Acum cu Maria mai stau patru dintre copii. Ceilalti s-au dus la casele lor. Cinci persoane locuiesc in doua camere micute. De fapt, locuiesc este un fel de-a spune. Avand in vedere ca in afara faptului ca au un acoperis deasupra capului, Maria si cei patru copii ai ei nu se bucura de nici un “lux” al lumii civilizate. Nici macar de curent electric. Ironia soartei face ca stalpul de inalta tensiune sa fie la doar cativa metri de curtea cimitirului. “Bransarea costa foarte mult si biserica nu poate s