Săptămînile de dinaintea exercitării suveranităţii poporului în chestiunea amendării Constituţiei dar, mai ales, orele cuprinse între videoconferinţa PSD-istă şi închiderea secţiilor de votare vor rămîne în istorie. Deşi cad în păcatul pentru care îi criticam pe unii jurnalişti nu demult, nu mă pot abţine de la verdicte istorice în asemenea momente de înaltă emoţiune: orele cuprinse în intervalul de cînd nea Cozmâncă a sunat mobilizarea generală pînă urnele s-au închis sînt ore astrale! Adică ore din acelea în care se întîmplă chestii de-ţi iau răsuflarea. Nu am nici o îndoială. Orele astea vor rămîne în istorie drept dovadă clară că România e o ţară nemuritoare, care nu dispare, nu se surpă şi nu se pulverizează, nu se striveşte, nu se dezintegrează şi nu ia foc orice, dar absolut orice i s-ar întîmpla. E bine! Cu disponibilitatea asta largă şi cu rezistenţa asta eternă, i s-ar putea întîmpla chiar să intre în Uniunea Europeană. Dar ce zic eu să intre, că intră sigur, vreau să zic că i s-ar putea întîmpla chiar să ajugă să fie o ţară europeană. România, însă, suportă cu un aer mult prea degajat dezlănţuirea la scară naţională a unui spectacol grotesc şi respingător, cum a fost referendumul pentru adoptarea Legii de modificare a Constituţiei. E simptomatic pentru statul nostru de drept că are o Constituţie care se modifică printr-un referendum în care se pare că dimensiunea ilegalităţilor e întrecută doar de cea a ridicolului. Am citit şi am auzit poveşti de domeniul incredibilului. Oameni care au votat de cinci ori, urne plimbate peste tot, consultaţii medicale gratuite la cabina de votare, tombole la urne, bilete la meci şi mititei, lemne de iarnă şi ajutoare sociale - totul pentru românii cu conştiinţa civică probată. Amuţitor. Ce putem aştepta de la această Constituţie, de la cei care vor servi jurînd pe ea, de la cei care sînt subiecţii căreia ea i se ap