interviu cu Şerban ANGHELESCU

Credeţi că românii sînt mai "festivi" decît alte naţii? Nu, nu cred. Occidentalii ne depăşesc cu mult, pentru că au o tradiţie în acest sens. Să nu uităm că, în Evul Mediu, comunitatea lor urbană era deja bine închegată pe cînd la noi mediul urban nici măcar nu era dezvoltat. Prin urmare, majoritatea sărbătorilor noastre ţineau de lumea satului. Citadinii lor sînt de mult timp obişnuiţi să se asocieze şi să se bucure de tot felul de comitete şi comisii care organizează manifestări publice, pe cînd românii au încă prea puţină încredere în societate, asociaţii, instituţii. De pildă, am observat diferenţele dintre studenţii noştri şi nişte studenţi francezi, din Toulose, pe care i-am întîlnit. Spre deosebire de ei, studenţii noştri nu au societăţi, frăţii, rituri de iniţiere şi embleme. Am participat alături de cei din Toulose la cîteva rituri de adminisiune asemănătoare ritualurilor vechi, tribale, pe care ei nu le cunoşteau, însă le reproduceau spontan, refăceau, fără să ştie, anumite structuri logice de tip ritualic. Neofiţii, adunaţi într-un spaţiu public, respectiv piaţa centrală din Toulose erau primiţi cu un arsenal format din ouă, făină, tot felul de creme şi spume pulverizante, ketchup şi miere, pînă cînd erau total acoperiţi de un fel de mîzgă, ca şi cum ar fi trebuit să se nască din nou din acea substanţă vîscoasă. Apoi, urma un tur al oraşului în care proaspeţii studenţi erau obligaţi să cerşească bani oferind, la schimb, cîte un obiect derizoriu: un prezervativ, o bucată de hîrtie igienică, o agrafă etc. La final, se descălţau de un singur pantof, iar pantofii erau aruncaţi într-o grămadă. E imposibil să nu facem legătura cu efebii greci, cu Iason, aruncarea pantofului semnificînd renunţarea la o parte din existenţa lor şi stadiul în care se aflau în acel moment: de tranziţie, nefiind definitiv integraţi şi acceptaţ