De cîteva săptămîni m-am "abonat", ca să spun aşa, la un Real TV mai deosebit: anchete.ro, un site al celor de la Human Rights, în care diverşi oameni cît se poate de reali îşi povestesc cît se poate de onest întîmplările lor cotidiene. Iată două mici mostre. No comment. Un bursier român în SUA (Răzvan Amariei): Cel mai mare şoc pe care l-am avut în Statele Unite nu a fost legat, cum s-ar aştepta multă lume, nici de aproape indescriptibilul amestec etnic şi rasial, nici de arhitectura ieşita din comun şi nici măcar de felul de a fi al americanilor, atît de altfel pentru un european, în special pentru un român. Surpriza cea mare a fost cînd, după primele zile, mi-am dat seama că ar fi întelept din partea mea să-mi pun lacăt la gură în anumite situaţii. Si să evit pronunţarea unor cuvinte de genul bomb, explosion, Al-Qaeda, terrorism si aşa mai departe căci nu se ştie... Departe de mine să spun că ameninţarea teroristă nu este reală, doar că nu ştiu dacă este atît de puternică încît să justifice o astfel de atitudine. Şi, vorba unui prieten de-al meu american: "Să zicem că are loc un alt atac terorist sau chiar mai multe. Cîţi oameni pot să moară? O mie, două, zece mii. Da, fiecare viaţă contează, dar sîntem peste 270 de milioane în această ţară, deci riscul de a muri într-un eventual atac terorist este cu mult mai mic decît de a deceda într-un accident de maşină şi cam egal cu cel de a fi împuşcat în timpul unui jaf într-o bancă sau într-un magazin... Cu toate acestea, nimănui nu-i e frică să meargă cu maşina sau să se ducă la cumpăraturi, în schimb sîntem cu toţii terifiaţi de un potenţial atentat. Eu zic că e o nebunie şi că nu merită ca sute de milioane de oameni să-şi schimbe modul de viaţă şi să renunţe la libertăţile lor personale din această cauză". Pare mai mult decît raţional, dar, din păcate, lucrurile nu dau deloc semne de îndreptare. Iar media ame