De curînd am făcut o călătorie de plăcere. Dat fiind că mijloacele ne-au transportat dintr-un capăt în celălalt al Bucureştiului şi din nou de la capăt pentru a ajunge la munte, plăcerea a fost mai mult lingvistică. Spun "lingvistică" deoarece maximus - pardon! - maximum de plăcere ne-a parvenit din lectura reclamelor unor firme pe lîngă care am tot trecut. Se zice că gîndirea s-ar afla în strînsă legătură cu limbajul. Dar mie îngrijorător mi se pare faptul că absenţa ei nu presupune, în mod necesar, şi lipsa celui din urmă. Pe de altă parte, însă, lumea e mult mai veselă aşa. Am convingerea că, în România, oamenii descoperă cuvintele odată cu comerţul, după tradiţia strămoşească şi, la fel ca antecesorii, dar din motive diferite, cu siguranţă nu le află din dicţionar. Ceea ce explică dar nu lămureşte, de exemplu, existenţa unui supermarket bucureştean cu numele de Spectru(m). Adică: fantasmă, fantomă. Ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent. Din fr. spectre, germ. Spektrum. (DEX). Presupun că patronul e un individ onest şi, dincolo de orice îndoială, un excelent etimolog. Doar că nu toată lumea se poate lăuda cu asemenea aptitudini, fără îndoială, nu cel care a conceput, în toată regula şi cu tot dinadinsul titulatura agenţiei imobiliare Apogeus. După o analiză atentă am ajuns la concluzia că acest cuvînt vine, desigur, din viitor, trăgîndu-se din românescul şi obscurul apogeu care, la rîndul său, ne-a parvenit din franţuzescul apogée cu accent pe primul e. Le găsiţi pe toate în dicţionarele Star Trek . Ca orice călătorie, în special atunci cînd deliciul devine apoteotic (sau apologetic?) şi aceasta a luat sfîrşit cînd am ajuns în Ardeal unde - nu ştiu de ce - dar lucrurile, inclusiv plăcuţele, erau cel mult bilingve, însă, cu siguranţă, mult mai simple. Şi ardeii capia infinit mai

dulci. Aşa că mi-am continuat periplul în Pagini Aurii , l