La Paris, ca peste tot în lume, stagiunea de toamnă începe timid. Spectacolele verii - uşoare, relaxante, uneori exuberante, cu unul-două personaje - s-au încheiat, cele de toamnă - serioase, complexe, atent elaborate - nu sînt încă gata. Cîteva succese notabile au încheiat vacanţa mare. Jacques Weber, la Gaîté Montparnasse, a dat un recital seducător, jucîndu-l pe Moliere, într-o adaptare după Bulgakov. Un succes de stimă a obţinut compatriotul nostru Virgil Tănase la Lucernaire, punîndu-l pe Dominique Legros să explice romanul lui Proust pe înţelesul tuturor. La Café et théâtre d'Edgar - un fel de Green Hours - s-a jucat 60 de grade, o comedie despre doi bărbaţi care-şi spală rufele, la propriu şi la figurat, într-o tandră complicitate. Evenimentele se lasă aşteptate. Théâtre du Soleil va arăta abia în octombrie Parisului ceea ce n-a putut să prezinte la Avignon. Tot în octombrie, la Marigny, Roman Polanski va pune în scenă Hedda Gabler în familie, cu Emmanuelle Seigner. Se aşteaptă şi premiera cu Le soulier de satin de Paul Claudel, la Théâtre de la Ville de Paris din Montmartre, ocazie pentru Olivier Py să se măsoare cu memoria lui Antoine Vitez. Între timp, din oferta începutului de septembrie, am ales două spectacole care au, pentru publicul romanesc, semnificaţii deosebite. Opéra Garnier şi-a început stagiunea cu opera-balet Indiile galante de Rameau, în regia lui Andrei Şerban. Nu este o premieră: spectacolul a fost deja comentat şi la noi, probabil, din auzite. Dinu Săraru a afirmat apăsat că publicul francez ar fi respins net propunerea regizorală a lui Andrei Şerban, îndeosebi datorită înveşmîntării prea sumare a "corpului" de balet. Văzut "la faţa locului", acest spectacol încîntător dovedeşte maturizarea lui Andrei Şerban ca regizor de operă. Dacă ambiţiosul Odipe, realizat la noi cu mulţi ani în urmă, dădea pe dinafară de invenţii regizorale scl