- Social - nr. 194 / 3 Octombrie, 2003 Foarte probabil, va veni o zi cand noi, romanii, vom fi intrebati, asa cum s-a procedat si-n alte tari, daca vrem sa intram in U.E. Azi as zice Nu si NU, as zice atata timp cat relatia dintre U.E. _ practic identificata cu "Vestul" _ si tara mea, imi da senzatia ca suntem tratati cu multa infatuare si ingamfare, cat timp eu simt ca ne vor pe post de ruda saraca, de cineva-n casa bun la munca de jos, de "partener" pentru descarcarea arogantei si a nevricalelor lor. Nu ma simt cu nimic inferior lor: nici intelectual, nici spiritual, nici educational, ci numai material! Dar am o traire mai bogata si mai plina in tara mea, decat o au ei. Pacatele natiei mele nu sunt mai multe si nici mai mari decat ale lor, doar ca sunt mai putin mascate, nelustruite, mai putin perfide si nu de putine ori generate de saracie. Nu neg faptul ca, de multe ori, si mai ales in zilele noastre, lipsa de verticalitate si fermitate a celor care ne pastoresc, au permis "punerea noastra la colt" de catre cei spre care tindem sa ne orientam. Aceeasi lipsa de fermitate si rigurozitate se datoreaza si proastei intelegeri si, mai ales, aplicarii anapoda a legilor democratiei, de catre semenii nostri. De aici, insa, pana la tratarea noastra ca natie de rang inferior, e cale lunga, de neacceptat. Meteahna "Vestului" de a ne trata cu ingamfare si a ne privi de sus este mai veche. Este, de altfel, o zicala, cu "facerea de bine…" care-n cazul de fata s-ar putea exemplifica prin Yalta si Malta, drept "recompensa" data pentru lupta de secole, dusa de romani la portile de Est ale Europei, pentru stoparea navalirilor distrugatoare, asigurand, astfel, Vestului linistea necesara unei dezvoltari si imbogatiri a societatii, in timp ce noi ne macinam in lupte avutia si neamul. Toata acesta amaraciune, ramanea la nivelul de opinie personala, intr-un cerc restrans de p