...trăiesc mai mult? - iată întrebarea pe care mi-am pus-o la aflarea veştii că Yukichi Chuganji, cel mai bătrîn bărbat din lume, a murit alaltăieri la Ogoori, în sud-vestul Japoniei; în schimb, în sud-estul arhipelagului trăieşte încă Kamato Hongo, bunică a lumii în vîrstă de 116 ani. Savanţii ştiu mai multe*. Că, de exemplu, bărbaţii produc de două ori mai multă salivă decît femeile (pe-asta o ştiaţi, în unele ţări v-o arată pe stradă), în timp ce femeile încep să gîngurească mai devreme în pruncie (se şi opresc mai tîrziu, y compris le Japon) şi învaţă mai uşor limbi străine, pe care le vorbesc mai relaxate. Misogini, un pas înapoi: femeile au cu 15-20 de procente mai multă materie cenuşie decît bărbaţii, chiar dacă ei au creierul - ca şi craniul - mai mare. Creierul feminin are o densitate mai mare a neuronilor şi dentritelor, ceea ce conduce la o capacitate mai mare de procesare a informaţiei; în schimb, craniul masculului are mai mult lichid cerebrospinal şi mai multă materie albă (reţea neuronală prinsă într-un strat de grăsime) - acesta din urmă conferind bărbatului superioritatea în orientarea în spaţiu. În cazul femeilor, circulaţia sîngelui spre creier este mai rapidă, consecinţa fiind îmbătrînirea mai lentă a creierului; bărbaţii pierd, după vîrsta de 45 de ani, mai mult ţesut cerebral, mai ales în cortexul frontal-stîng - consecinţa fiind o alterare treptată în evaluarea consecinţelor, de orice fel. Ruben Gur, profesor la Universitatea Pennsylvania, vede în aceasta explicaţia faptului că midlife crisis este, de regulă, mai dramatică la bărbaţi. Percepţia feminină este orientată spre evaluarea rapidă - ele citesc oamenii după sentimentele, gîndurile şi intenţiile induse. Odată asumată, această empatie grăbeşte comunicarea, drept care femeile se ataşează mai repede. Bărbatul are nevoie, pentru evaluare, de o oarecare detaşare; fără ea, nu poate sis