- Editorial - nr. 194 / 3 Octombrie, 2003 Pe masura ce trece timpul si ne apropiem de zona tot mai fierbinte a alegerilor, semnele campaniei electorale in interiorul unor orgolii invers proportionale cu realele posibilitati ale partidului, in unele situatii devin tot mai evidente. Tot mai multi dintre cei definitiv convinsi ca partidul lor este in imposibilitatea de a trece pragul electoral, ca ar putea ramane de caruta, isi cauta deja cate un locusor caldut si sigur, tatonand peste tot pentru o migrare asigurata de garantia unei linisti confortabile. In cele mai multe cazuri, bataliile furibunde au inceput chiar in propriul partid pentru functii si locuri pe listele electorale. Altii au inceput sa vanda chiar pielea ursului din padure. Pe alocuri, dihonia pare a fi cuvantul de ordine. Dupa cum se stie, in urma numeroaselor tatonari si esecuri, dupa ce Sabin Gherman si ai lui au incercat de mai multe ori marea cu degetul, dupa tentativa zadarnica de a da minima infuzie de credibilitate nazbatiei numite Liga Transilvania - Banat, au gasit un nume mai apropiat inspirat de meleagurile noastre. Inspirati de "nazuintele" si bazaconiile lui Constantin Simirad, primarul Iasiului, care a nascut Partidul Moldovenilor, si-au botezat liga, dupa o operatie de schimbare de sex, Partidul Ardelenilor. Cum orgoliile in astfel de cazuri la formatiunile politice minuscule sunt mari, in totala neconcordanta cu partiduletul de buzunar, ai carui membri incap intr-un "Trabant", gandul unora care considera ca pot sa dobandeasca ceva beneficii - ce-i in mana nu-i minciuna! - s-a indreptat spre anumite socoteli, de acasa, bineinteles, ceva mai concrete, care nu se potrivesc cu cele din targ: ce ar fi sa-si imparta banii pe care Sabin Gherman i-a solicitat la Curtea Europeana de la Strasbourg prin procesul intentat statului roman dupa refuzul de a inregistra, ca partid politic, Liga Transi