Vecinul de la parter D ragi dilematici,

Mă pregătesc să plec peste o lună la Paris pentru un DEA şi încerc conştiincios să îmi fac măcar o parte din teme cu bibliografia pe care o mai pot găsi aici. În consecinţă, trebuie să fişez, deşi vremea şi lenea nu prea îmi dau ghes. Numai că toate eforturile îmi sînt zădărnicite de reparaţiile pe care vecinul de la parter (eu stînd la etajul 1) s-a apucat să le facă apartamentului propriu, zguduindu-l din temelii pe al meu. De patru zile nu pot să mai dorm, citesc sau lucrez numai noaptea, deşi ţevile se cer reparate fix la ora două a. m. Astăzi însă, excedată de lipsa de somn care mă face antisocială şi nervoasă ca o găină cu penele ude, după o discuţie cu consortul în care s-a vehiculat preponderent noţiunea de "laş", am coborît bărbată să negociez bucăţica mea de linişte de sîmbătă după-amiaza. Spun "bărbată" pentru că reputaţia "adversarului" făcea aproape imposibil orice dialog civilizat. Convorbirea s-a desfăşurat astfel (eu încercînd să păstrez un ton calm, partenerul meu de discuţii neavînd această grijă): - Nu vă supăraţi, la dvs. bate? - Da, şi?! - Acum e ora trei, v-aţi putea opri pînă la cinci măcar? - Nu, cucoană, că eu am de lucru, eu sînt zugrav, şi trebuie să termin, nu vezi că vine iarna? - Dar ştiţi că ar trebui să ţineţi cont şi de ceilalţi. - Păi, cine vrea să doarmă, numai leneşii sau ăia care se duc la şcoală?! De ce nu dormiţi noaptea? - Noaptea abia dacă reuşesc să mai citesc şi să mai scriu şi eu ceva. - Păi, vedeţi dacă v-aţi dus la facultate? Eu n-am şcoală. - Se vede! Acestea fiind zise, v-am prezentat un fragment din Romania profundă, şi vă salut repede pe toţi, pentru că am de lucru. Ca şi vecinul de la parter. Cu multă consideraţie, Mădălina DANA Teribilismul,

suprema sfidare? Teribilismul nu există. Vreau să spun, teribilismul este extrem de placid, e cît se poate