Peticel. Povestea unui alt catel norocos . L-a adus acasa fiul nostru, cules de pe terenul de sport din curtea scolii, un ghem mic si alb, gri de murdarie. Dupa ce l-a gazduit in clasa, la ore, si a primit din portia copiilor "cornulet si lapte", la insistentele celor mai multi colegi, a fost adus in...
Peticel
Povestea unui alt catel norocos
L-a adus acasa fiul nostru, cules de pe terenul de sport din curtea scolii, un ghem mic si alb, gri de murdarie. Dupa ce l-a gazduit in clasa, la ore, si a primit din portia copiilor "cornulet si lapte", la insistentele celor mai multi colegi, a fost adus in brate, acasa. Pana la sosirea mea, copilul mi-a scris un biletel deosebit, pudrat cu mici urme de labute, ca venind din partea puiului amarat, pe care il si botezase Peticel. De ce asa? Pentru ca este alb, cu doua pete bej aruncate pe corp. La inceput, am fost de acord sa ramana la curtea noastra un timp scurt, "pana se mai inzdraveneste". Apoi am vrut sa-l trimitem la tara, sa ia in stapanire o curte care ar fi avut mai multa nevoie de "protectie". Dar ne-am spus ca acolo va sta in lant, va primi mancare o data pe zi si nu se va juca nimeni cu el (care de fapt s-a dovedit ulterior ca este o ea). Asa ca a mai ramas un timp la curtea noastra...
Aici, la noi, ne "ajuta" la gradinarit - sapa, dar nu acolo unde am vrea noi! Ii plac florile, asa ca sade culcata peste ele. Daca noi mai adunam cate un lemn sau o buruiana uscata, spre a injgheba o oarecare ordine, ea plimba prin curte ce strangem noi, ca sa aiba si ea treaba! Se pare ca, intre timp, ne-am obisnuit unii cu ceilalti. Ea stie ca dimineata, cand vede prima lumina aprinzandu-se, urmeaza sa primeasca micul dejun, asa ca zgarie cu labutele la usa, sa ne faca atenti. Mai stie ca atunci cand prietenul ei cel mai bun, fiul nostru, iese afara, urmeaza o partida de alergari si joaca prin c
