Chiar daca nu am vazut pe nicaieri nici emisiuni tv si nici reportaje in cadrul buletinelor de stiri care sa faca invitatii la sarbatoarea internationala a dansului – BucurESTi VEST, cele doua spectacole de la Sala „Toma Caragiu“ au avut parte de un public numeros si extrem de curios. Lume, spectacolul de dans care a deschis sectiunea de spectacole a festivalului, a adus fata in fata si pe aceeasi scena doua tipuri de discurs artistic: unul muzical asigurat live de cvartetul Balanescu si altul coregrafic sub semnatura lui Charles Linehan. Ideea de a imparti scena intre acesti performeri si de a opta pentru o lumina de spoturi rece, cruda, taioasa, in armonie cu sunetele stranii cu care s-au jucat muzicienii, a facut ca efectul sa fie unul puternic, aproape obsesiv. Dansul contemporan se pare ca nu mai are nimic de-a face cu cliseele legate de gratie, delicatete, armonia corpurilor, asa ca Lume a excelat in a propune un gen de spectacol dus pina la limita efortului suportabil. Dansatorii asuda, picaturile de transpiratie au ritmul lor, respira sacadat, iar gifiiturile acopera la un moment dat fondul muzical. Acelasi gen de disperare, de sportivitate extrema am regasit-o si in Just two dancers, in coregrafia lui John Jasperse.

Cei doi dansatori americani imping si mai mult granita dintre efort si expresivitate, devin pe scena un fel de gladiatori, doar pentru a-si spune intreaga poveste: de la amorul perfect pina la o alienare violenta. Muzica spectacolului, asigurata cu ajutorul unui computer I-book adus pe scena, a fost in aceeasi nota: apasatoare, sparta, o sfidare a ideii de comoditate. De fapt, n-a mai ramas nimic din conventia de a te aseza linistit in scaun si a privi detasat ce se intimpla pe scena: la intrare in sala la Just two dancers, fiecare spectator a primit cite o oglinda pe care a fost nevoit s-o tot miste pentru a reusi sa participe la s