Stefan CAZIMIR

Caragiale recidivus

Grupul editorial National

si Editura pentru Literatura Nationala, Bucuresti, 2002, 616 p., f.p.

Stefan CAZIMIR

Potcoave de purici

Editura Albatros,

Bucuresti, 2003,

266 p., f.p.

Istoricul literar eseist

Desi are in modul cel mai limpede cu putinta o structura de istoric literar, in sensul asa-zicind „clasic“ al cuvintului, Stefan Cazimir s-a dedicat de multi ani, de peste doua decenii, eseisticii.

Paradoxul se cere explicat. Nu reiau vechea speculatie – cam elementara si cam pro domo – a lui G. Calinescu privitoare la obligativitatea istoricului literar de a fi si critic, precum si viceversa. Intr-adevar. Si totusi, cu suficient gust in evaluarea operelor de altadata incit sa le fie iscusit exeget, nelimitindu-se la descriptivism in comentariul de text, la „factologie“ sau la simpla cercetare „arhivistica“ (ceea ce n-ar fi fost – oricum – de rusine: ce ne-am face fara buna „factologie“, care ne furnizeaza „materia prima“ pentru interpretare?...), Stefan Cazimir are toate datele pentru un profil de istoric literar: profesor timp de peste trei decenii la filologia bucuresteana (de unde s-a pensionat acum citiva ani), specializat in secolul al XIX-lea, autor de studii, editii, antologii cu texte din epoca, analist al inceputurilor pasoptiste ale romanului romanesc si monografist al unuia dintre „marii clasici“ junimisti, scrupulos in toate cele, contribuind el insusi, in repetate rinduri, la precizarea unor detalii, deci autor de – cum se spune in bransa – „contributii“, el si-a respectat conditia de cercetator al trecutului literaturii autohtone; mai mult, as spune ca a respectat demnitatea de cercetator, de profesor, de – cum am spus – …istoric literar.

Insa… a intervenit ceva: pasiunea pentru subiectul monografiei sal