Era acum un an. Eram pe micul ecran, eram in direct, eram in plin talk-show cu unul dintre acei realizatori ce se autodefinesc mari tartori ai opiniei publice, intr-o discutie „isteata“ despre publicitate – cind am avut deodata revelatia unei realitati, una mai putin evidenta pentru tot romanul, dar cunoscuta pesemne de unii oameni de marketing: desi e o mare consumatoare de publicitate la bere, Romania nu e nicidecum o mare consumatoare de bere. Iar cifrele recent publicate in presa economica ne-o confirma: Romania are potential, este o piata mare, importanta, de la care se spera mult la capitolul consum de bere, dar... cifrele tot intirzie sa decoleze. Dimpotriva, par sa o ia in jos...

Dar sa revenim in platou, in seara cu pricina. Baiatul acela istet de la televizor se uita pe un tabel al celor mai mari bugete de publicitate cheltuite la noi in ultimii doi ani (aparut in Advertising Maker, revista la care lucram pe atunci) si facea rationamentul ca sintem o tara de cafegii si berari, care si cu igiena stau extraordinar... din moment ce cheltuitorii cei mai mari ai bugetelor de publicitate din Romania erau brand-uri de cafea, de bere, precum si de cosmetice si detergenti.

Am incercat sa-i explicam amindoi invitatii din platou ca in consumul de publicitate nu se reflecta neaparat consumul de marfa vinduta; ca, paradoxal (sau poate nu...), Romania sta chiar destul de slab la toate cele trei categorii major publicizate, chiar si fata de tarile „emergente“ din zona... dar, deh... e greu sa extragi o prejudecata din mintea unui baiat istet, mai ales cind – cica – ar fi unul dintre marii tartori ai opiniei publice... Important e ca macar telespectatorii sa se fi dumirit (si poate ca aici sta marele secret al unui tartor al opiniei publice, sa-i lamureasca pe ceilalti de ceea ce nici el nu constientizeaza).

Ei bine, da!, am conchis: sintem inca