Adrian MAJURU
Bucurestii mahalalelor sau periferia ca mod de existenta
Editura Compania, Bucuresti,
2003, 246 p., f.p.
Adrian Majuru (n. 1968) este un ambitios istoric de scoala noua: cercetator in cadrul departamentului de istorie moderna al Muzeului Municipiului Bucuresti si muzeograf coordonator la Muzeul de Arta Populara „Dr. Mina Minovici“, autor, in 2002, al unui mic volum despre Bucurestiul albanez si colaborator constant la Observatorul cultural cu recenzii despre carti de istorie, antropologie si folclor. Sedus de interdisciplinaritate, el si-a forjat o identitate profesionala bazata pe un proiect avind in centru interesul pentru istoria „alternativa“ a Bucurestilor; temele predilecte sint legate de istoria mentalitatilor si a minoritatilor, iar interesul pentru marginalitati – consonant cu spiritul postmodernitatii – se asociaza subiectivitatii asumate a discursului: polemic, uneori eseistic, in raspar cu impersonalitatea stiintifica traditionala. Autorul polemizeaza, de fapt, cu un anumit mod de a face istorie, iar creativitatea sa „bataioasa“ aduce aer proaspat intr-un domeniu marcat de conventionalism.
Imagini bucurestene „alternative“
Cu o dimensiune alternativa explicita, volumul de fata lanseaza o provocare la adresa viziunii idilizante asupra Bucurestiului, „care ne-a fost inculcata de-a lungul deceniilor de albume mai mult sau mai putin sepia“ (cf. introducerii editorilor). Caci „tinerii s-au saturat de mai toate formele canonice chiar daca nu le-au practicat pina la capat. [...] in materie de istorie cel putin, nu mai au rabdare sa digere aproximatiile generale ale cursului magistral si nici nu mai suporta in viata publica limba de lemn care tot poleieste gaunosenii eroice despre rrromani si Bucurrresti“. Intr-adevar: dincolo de paseismul continut, discursul istoric dominant de
