Exemplele de „pagina întâi” Beuran şi Brădişteanu (care-au transformat-o, exact la timp, pe Puwak într-un subexemplu al aceleiaşi categorii de escroci) spun, dincolo de pitorescul jalnic al situaţiilor, ceva dramatic despre societatea românească: pătrunderea irevocabilă a corupţiei în mediul profesional. Sigur că nici unul dintre personajele invocate nu se poate compara cu marii bandiţi care-au furat eleştee, mii de hectare de pădure, hoteluri, fabrici, sau care-au devalizat bănci întregi. Dar ei sunt simptomele metastazei care-a doborât România: pătrunderea politicului în cele mai intime cotloane ale vieţii cotidiene. Fără-a fi identice, ele vorbesc despre condiţionarea de tip mafiotic la care s-a ajuns în treisprezece ani de minciună politică.

Ţară săracă, România nu poate satisface toate orgoliile şi ambiţiile profesionale. Mereu vor fi învingători şi învinşi. Ceea ce e şi raţional. Iraţionale sunt criteriile după care unii ajung în fruntea piramidei iar alţii sunt călcaţi în picioare fără milă. Deus ex machina, banda de aranjori versaţi ce-a confiscat sferele puterii a pătruns curajos şi pe tărâmul promovărilor profesionale, instaurând regula de fier a contraselecţiei. În fruntea instituţiilor publice nu se vor afla niciodată cei mai buni şi cei mai competenţi — ba nici măcar cei mai norocoşi. În fruntea trebilor sunt plasaţi, cu o rigoare demnă de rigla şi compasul matematicianului, cei mai corupţi, obedienţi şi nesimţiţi. De-aceea merg lucrurile cum merg, de-aceea floarea otrăvită a incompetenţei e sistematic vândută în glastra onestităţii şi performanţei.

Cazurile Beuran şi Brădişteanu atrag atenţia asupra acestui sistem tocmai pentru că par a fi atipice. Nu s-a putut dovedi despre nici unul dintre ei c-ar fi nulităţi profesionale. Cel puţin despre Brădişteanu se ştia că e un chirurg de primă linie. Cunosc părerea mediilor medic