În ultimul deceniu, în societatea românească s-a trecut mai întîi de la un sistem centralizat, controlat, în care textele publice erau verificate şi cenzurate de mai multe ori, din punctul de vedere al conţinutului şi al formei, la o explozie a diversităţii, la pulverizarea centrelor, prin apariţia de edituri, reviste, ziare, posturi de televiziune etc., „voci” nu totdeauna preocupate de respectarea normelor lingvistice. O lovitură şi mai puternică a părut să o dea corectitudinii lingvistice Internetul: spaţiu virtual care alătură şi amestecă limbi şi limbaje, texte oficiale şi mesaje personale, pagini clasice şi „bileţele” grăbite, punînd în circulaţie un număr mare de texte eliptice, neglijente, chiar agramate. Tocmai în asemenea condiţii extreme e interesant să vedem în ce măsură rezistă ideea de normă şi cum, din interiorul polifoniei haotice, apar mişcări de autoreglare. Există, mai întîi, acţiunea practică şi oarecum instituţionalizată: „administraţiile” unor pagini web şi ale unor forumuri decid să corecteze mesajele şi fac apeluri, mai severe sau mai sceptice, la respectarea normelor: „încercaţi să scrieţi conţinutul mesajelor cât mai corect gramatical, să scrieţi numele proprii cu majuscule şi să respectaţi regulile de punctuaţie” (Pet Zone). Chestiunile lingvistice pot fi cuprinse - tolerant dar destul de explicit - în regulamentul iniţial: „Fiecare dintre noi mai facem greşeli de tastare, dar până la a scrie «cu picioarele», în bătaie de joc, regulat, e drum lung şi implică intervenţii restrictive din partea moderatorilor (price.ro). Şi mai interesante sînt iniţiativele individuale, ale acelor participanţi la schimbul de mesaje care, iritaţi de abuzurile altora, decid să intervină, să protesteze, să sfătuiască, să explice şi să corecteze: „ajutaţi-mă să descopăr greşelile gramaticale pe care le fac membrii acestui forum şi să le notăm aici pentru a le