La Câmpina, vara, femeile în vârstă par mai cochete decât în alte oraşe ale ţării. Pălării de paie cu flori, rochii lungi de culoare deschisă, feţe rujate, pudrate... Ceva desuet; însă franţuzesc. Unele având aerul unor profesoare de mult ieşite la pensie. De altminteri, aşezarea subcarpatică de pe stratul prahovean de petrol a avut întotdeauna ceva intelectual.
Umblând după ziare în piaţa centrală, dau de o dugheană cu cărţi... Mă uit, automat, şi văd pe o copertă albastră cu alb – culorile Israelului – văd scris Talmudul... (A.Cohen, Ed. Hasefer, colecţia iudaică, traducere de C. Litman)
E prima dată când într-un stand de cărţi... dau de Bariera de foc – (după cum stă scris pe coperta a patra a ediţiei tradusă la noi). Ezit câteva zeci de secunde, cât apuc să iau de alături, puţin mai încolo, ziarele preferate; când mă întorc, să cumpăr cartea, – cineva mi-a luat-o înainte. Şi era ultimul exemplar! îmi spune cu regret vânzătoarea, asigurându-mă că îi va mai sosi un transport săptămâna următoare. Se vinde ca un roman polişist, ţine să sublinieze, garantându-mi că între timp îmi va reţine un exemplar, – văzuse după figură necazul meu de a mi se fi suflat de sub ochi tipăritura proaspătă...
Nu-i nimic. Voi aştepta. De câte ori dau prin piaţă, întreb – încă n-a venit, – zilele viitoare!... După un timp, când aproape că şi uitasem de carte, vânzătoarea mă cheamă triumfătoare şi mi-o arată: nici nu-i aşa de scumpă: patru mii de lei mai puţin de 100...
Din tot Talmudul, ştiu pe dinafară de la Belulică Zilber, prietenul meu de pe vremuri, parepatetician de forţă, înţelepciunea sub forma ei de poruncă:
FIE CA ÎNVĂŢĂTURA TA SĂ NU ÎNTREACĂ FAPTELE TALE!...
Este, pe scurt, constatarea, morală, că, în om, primează comportamentul său practic înaintea legii şi a Creatorului ce ne-a făcut dup
