Când a scris Cornel Nistorescu o „Cântarea Americii” de i-a făcut pe americani să lăcrimeze, s-a revoltat cineva că titlul aducea a vestitul festival din vremea socialism-ceauşismului? Nu, nu-mi amintesc, iar autorul s-a bucurat de o seamă de onoruri... Dar, dacă eu zic acum că în ziua deschiderii anului şcolar 2003/2004, plaiul mioritico-pauperic duhnea a festivism şi a propagandă electorală de mi-a străpuns, (para)normal, nu? până şi ecranul MegaVision-ului meu, vă supăraţi? Ar fi culmea, după ce că însuşi Domnul Preşedinte Ion Iliescu a spus că fiecare început de an şcolar este un prilej de bucurie şi de speranţă! Este! Cu un mic amendament: din reportajele Tv rezultă că, la strigarea cataloagelor, ar fi lipsit cam o sută de mii de pitici de clasa întâi, fapt care nu trebuie să ne alerteze, fiindcă o parte se vor prezenta la anul, iar cealaltă parte se va adăuga la cei vreo 200.000 de analfabeţi pe care am reuşit să-i acumulăm în cei 13 ani de reforme în învăţământul românesc. În ceea ce priveşte minicrosul preolimpic executat de Premierul Adrian Năstase pentru a îmbucura pe cât mai mulţi „viitori de aur” ai patriei, a fost un semn plăcut de tradiţională şi optimistă „Daciadă”... Însă, acestea nu sunt decât o mică uvertură, fiindcă starul zilei a fost, după părerea mea, domnul ministru Alexandru Athanasiu. Viteaz bărbat! Eu, dacă eram în locul său, în ziua de 15 septembrie i-aş fi invitat pe Ioan Mircea Paşcu şi Ioan Rus la o masă de taină pe vârful Moldoveanu (2543 m), însoţiţi de o companie de vânători de munte, vreo câteva blindate şi, pentru orice eventualitate, o escadrilă de MIG-uri funcţionând pe bază de Stalinskaia în loc de kerosen, – că ele au o frică de înălţimeeee... Sau, poate nu, fiindcă la experienţa de ministeriat a domniei sale, ştia ce spune atunci când se încontra cu domnul ministru Mircea Beuran, care susţinea că o mulţime de instituţii ş