Baronul Mischie a vrut, in trei luni, sa fie uns si conferentiar, si profesor universitarIn Romania, doar cine nu vrea, nu ajunge profesor universitar ori conferentiar. Cel putin, aceasta este prima concluzie a statisticilor existente la Ministerul Educatiei, privind raportarile Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU). Numai in 2002, in cele patru sedinte ale CNATDCU-ului au fost unse cu titlul de profesori universitari 510 persoane, iar titulatura de conferentiar a fost obtinuta de 913 persoane. Romania are peste 3.700 de profesori universitari. Mai bine de 2.000 de persoane au primit acest titlu dupa 1990. Din cei peste 4.000 de conferentiari, 3.000 au fost numiti dupa 1990. In domeniul medical, numai in acest an, in cele doua sedinte ale CNATDCU, au fost numiti 75 de profesori universitari (la cele trei comisii - medicina, medicina dentara, farmacie) si 171 de conferentiari. Desi regulamentul prevede extrem de clar ca onoratele comisii, care functioneaza, au datoria sa fie extrem de exigente, sa verifice la sange dosarele trimise de catre senatele universitatilor, faptele dovedesc ca realitatea este cu totul si cu totul alta. E adevarat, dezvoltarea exploziva a invatamantului superior a creat un necesar foarte mare de cadre didactice cu titluri academice. Daca ne gandim doar ca universitatile particulare sau chiar si cele de stat au nevoie pentru a fi acreditate de un numar distinct de profesori universitari si de conferentiari, intelegem resortul care sta, de fapt, la baza functionarii procedurii de acordare a acestor titluri. Sigur, aici, in primul rand este vorba de foarte multi bani. Si cand e vorba de bani, in Romania, criteriile calitatii si competentei sar in aer. Explozia este atat de puternica, incat, membrii comisiilor de specialitate ale CNATDCU nu mai verifica daca sunt respectate criteriile de