- Editorial - nr. 200 / 11 Octombrie, 2003 Ioan al nostru, prietenii ii spun Nelutu, sta la bloc, intr-un apartament cu 3 camere, la etajul intai, si singurul lui disconfort consta in faptul ca, din cand in cand, vecinul de deasupra, putin cam nesimtit, il inunda. In rest, Nelutu se considera un om fericit, cu o viata tihnita, mai ales ca si-a montat si o microcentrala termica proprie. Dupa ce fabrica unde a lucrat a fost privatizata si falimentata de noii patroni, a stat o perioada in somaj, apoi s-a dus in Ungaria, unde, intr-o echipa formata din mai multi romani, a invatat meserii noi: zugrav, zidar, faiantar. Nemultumit de pretentiile patronilor, deranjat ca au fost uneori pacaliti la plata, Nelutu s-a intors acasa si, cu ajutorul unui var cu ceva functii, a ajuns paznic la o institutie bugetara, cu o leafa de 3 milioane si ceva pe luna, la un program lejer de semiodihna, intr-o cabina confortabila. In timpul liber zugraveste un apartament, mai pune o gresie, o faianta si castiga, intr-o saptamana, cat in doua, trei luni la stat, fara sa achite taxe si impozite. Intre timp, si-a cumparat scule performante, si-a perfectionat stilul de munca. Seara, ca tot romanul care se respecta, sta la o poveste innobilata cu o bere buna, cu doi, trei prieteni. Vara, cand caldura te scoate din casa, isi imbarca familia intr-o Dacie performanta si pleaca in concediu la munte sau la mare. La sapa la cucuruz n-a fost niciodata, mai bine plateste un zilier, iar toamna, batranii ii asigura vinul si porcul de Craciun. Lenuta, nevasta lui Nelutu, este o adevarata doamna, a uitat de fabrica, de program, de inghesuiala de pe autobuzul 17, de stres. Imediat dupa "revolutie", s-a profilat pe comertul liber, prin Turcia, Polonia, Ungaria, apoi a mai beneficiat de somaj, ca, intr-o buna zi, barbatul sa-i gaseasca un doctor milostiv, care sa o pensioneze de boala. Asa ca Lenuta a devenit