Ovidiu Simonca: As vrea sa spun pentru inceput doua-trei cuvinte despre colectia Fiction Ltd., pornita in martie 2003. In 3 luni s-au strans deja 6 titluri: Femeia in rosu, autori Mircea Mihaies, Mircea Nedelciu, Adriana Babeti, Oameni si umbre glasuri taceri de Alexandru George, Fetita de Mihai Zamfir, Fric, de Stefan Agopian, Intoarcerea huliganului de Norman Manea, iar acum Intalnirea de Gabriela Adamesteanu, scriitoare care revine in proza dupa 13 ani de absenta.
O etica a scrisului inscrisa intr-o estetica
Mircea Martin: Pentru inceput, vreau sa precizez ca e vorba de transformarea in roman a unei mai vechi nuvele a Gabrielei Adamesteanu, prin intermediul careia a incercat, intr-un fel, limitele cenzurii comuniste din acea perioada. Spun asta pentru ca tema nuvelei de atunci era exilul. In centrul nuvelei se afla un emigrant care se intoarce, un exilat, "Obiectivul", cum rezulta din fisele de urmarire ale Securitatii. Dincolo de aceasta fortare a cenzurii si, evident, a autocenzurii, mi se pare foarte interesant ce se intampla acum. Ne-am fi asteptat ca autoarea sa profite de libertate pentru a mari spatiul dezvaluirilor, pentru a dezvalui ceea ce a ramas nedezvaluit in textul anterior. Or, asistam la un cu totul alt demers, care nu este acela de demascare, de dezvaluire, ci mi se pare ca se indreapta spre alte tinte, ca vizeaza obiective diferite. Ea ar fi putut sa se dezlantuie acum, sa introduca scene, secvente, amanunte semnificative, comentarii sarcastice etc., intr-un cuvant, tot ce n-a putut sa spuna atunci din cauza cenzurii, autocenzurii, terorii. In faptul ca - spre deosebire de altii - ea se abtine, imi place sa vad o anumita etica a scrisului. O etica inscrisa intr-o estetica.
Daca simte nevoia sa rescrie acest text si sa-l imbogateasca pana la a-i da dimensiunile unui roman, Gabriela Adamesteanu o face cu aceeasi vointa a desa
