Inapoiere si occidentalizare
Din nou in Basarabia, dupa ceva mai mult de doi ani. De astadata, am ajuns aici impreuna cu Gheorghe Craciun, invitati pentru intilniri literare la Chisinau si la Balti. Pretextul: aparitia la Editura Cartier a volumului sau Mecanica fluidului (pe care l-am comentat in Observatorul cultural in urma cu citeva luni).
Nimic nu s-a schimbat intre timp in perceptia de aici, din actuala Romanie, despre Republica Moldova, nici la nivelul mentalitatilor colective, nici in presa: la Vest de Prut se stie ca dincolo e saracie, inapoiere si guvernare comunista. Cine n-a vizitat niciodata Basarabia in acesti ani isi inchipuie – probabil – un fel de spatiu pirjolit dupa ocupatia sovietica si dupa deceniile de deznationalizare fortata.
La fata locului, si in urma cu doi ani, si acum – destule semne de saracie, mai ales la tara, unde inapoierea se vede cu ochiul liber, dar la fel de clara era si este evolutia in aceeasi directie ca peste tot in Europa Centrala si de Est: spre ceea ce numim generic „occidentalizare“, adica reforma a societatii in ansamblul ei in sensul modernizarii – sau, mai riguros spus, al „postmodernizarii“, al recuperarii handicapului de dezvoltare fata de spatiul Vest-european si american aparut din cauza dictaturii comuniste, a sistemului ei discriminatoriu, a economiei etatizate si centralizate.
Fata de transformarea masiva si profunda a Romaniei din 1989 incoace (cu toate marile noastre nemultumiri la gindul ca s-ar fi putut mult mai mult), in cei doisprezece ani si ceva de independenta ai Republicii Moldova s-au facut – limpede – mai putini pasi. Dar s-au facut!
2001, 2003
In vara lui 2001 aterizam pe aeroportul foarte „occidental“ al Chisinaului si descindeam in centrul cosmopolit al orasului, cu strazile sale aglomerate, cu abundenta de produse de pe piata,
