Din dorinta de a limpezi notiunea de plagiat, i-am adresat d-lui conf. univ. dr. Lucian MIHAI o serie de intrebari pe aceasta tema. Domnul Lucian MIHAI este titularul cursului Dreptul proprietatii intelectuale, sustinut la Facultatea de Drept a Universitatii Bucuresti, si Senior Associate – Linklaters, Bucuresti.
Ce se intelege prin „proprietate intelectuala“ si ce conditii trebuie sa indeplineasca cel care apare ca „autor“ pe coperta unei carti?
Dintre multiplele definitii posibile, o aleg pe aceea pe care o consider ca fiind cea mai adecvata pentru segmentul de cititori carora le este adresata publicatia dumneavoastra.
„Proprietatea intelectuala“ are doua domenii componente: „proprietatea industriala“ (care se refera la inventii, marci, desene si modele industriale, know-how, indicatii geografice etc.) si „dreptul de autor“ (cunoscut si sub denumirea de copyright). Acesta din urma este compus dintr-un ansamblu de drepturi, de prerogative (unele de natura morala, iar altele de natura patrimoniala) recunoscute prin lege creatorilor si, intr-o oarecare masura, utilizatorilor de „opere“ literare, artistice sau stiintifice ori ai altor asemenea opere de creatie intelectuala.
Nu este „autor“ persoana care nu a creat ea insasi acea opera sau care doar a acordat un sprijin fara caracter de creatie intelectuala. „Opera“ in legatura cu care poate fi recunoscuta calitatea de autor trebuie sa fie „originala“, si aceasta indiferent de valoarea sau de destinatia sa. Originalitatea nu trebuie sa fie confundata cu noutatea absoluta. Exista originalitate chiar daca problema tratata nu este noua; important este ca modul de tratare a aceleiasi probleme sa constituie o reflectare a personalitatii autorului. Absenta originalitatii inlatura posibilitatea recunoasterii calitatii de autor.
Preluarea fara ghilimele a unor
