Pentru unii dintre pensionari, viata dureaza doar 15 zile dintr-o luna. In spatele usilor unora dintre apartamente locuiesc batrini carora le ajung banii de pensie doar jumatate de luna. Pentru multi dintre noi, o plimbare la bunici acasa inseamna o bucurie: zimbete, prajituri, vorbe de duh. Putini stiu ca, in ziua de azi, nu mai este deloc usor sa fii bunicul cel fericit si sfatos pentru ca, atunci cind pensia ti se termina in aceeasi zi in care ai primit-o, nu mai poti zimbi, ci mai degraba iti vine a plinge. Pentru cei batrini, viata dureaza, in cel mai fericit caz, 15 zile din fiecare luna. Maria Bursuc are, impreuna cu sotul ei, un venit lunar de 2,7 milioane de lei. Nu au datorii de nici un fel, dar nu au nici viata. Amindoi sint bolnavi si sute de mii de lei se duc pe medicamente. "Ne ingrijim si noi, pina om cadea la pat. Dupa ce platesc toate datoriile, imi mai ramine aproape un milion de lei, pentru mincarea pe o luna. Avem o «portie» saptaminala, ca sa ajungem la luna urmatoare. Pina si aeroterma merge doua ore la amiaza si doua ore seara", spune, lacrimind, Maria. Familia ei maninca o bucata de carne de doua ori in fiecare luna, ca sa le ajunga banii. Iar daca bani nu mai sint, Maria se imprumuta de la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor. Spre deosebire de alti batrini chinuiti, Maria nu vrea sa moara, pentru ca stie ca, daca pe Gherasim - sotul ei - nu are cine sa il ingrijeasca, va muri si el. "Seara, ma rog sa traiesc, ca sa am grija de sotul meu. Inainte de a adorm, ma gindesc: oare ma va ajuta Dumnezeu sa am de mincare si miine?", spune, plingind linistit, Maria. Frigiderul familiei Ilascu este aproape gol: citeva rosii si trei pachete cu un aspect ciudat sint toata mincarea familiei. In schimb, zeci de cutii cu medicamente zac pe masa din dormitor, pentru a tine in viata doua inimi chinuite si batrine. Neculai Ilascu este aproape paralizat de ma