Constantin Eretescu este un om norocos. Născut în Basarabia în anul 1937, stabilit în România după cel de-al doilea război mondial şi emigrat în Statele Unite după 1980, scriitorul a avut şansa de a fi martorul direct al evenimentelor majore care au marcat istoria părţii noastre de lume în secolul XX. A trăit în sisteme politice diferite (regimul Antonescu, recucerirea sovietică a Basarabiei, comunismul pur şi dur din România anilor ’50, democraţia americană a ultimelor decenii) a cunoscut oameni intraţi în istorie (inclusiv în istoria culturii şi/sau a literaturii), a înţeles, din experienţă directă, tîlcul ascuns al unor evenimente, prea puţin şi, adesea, incorect prezentate în presa vremii. Privită de aproape, prin prisma experienţelor concrete care au marcat-o, viaţa sa pare o nesfîrşită succesiune de ghinioane şi episoade nefericite. Global, aceeaşi existenţă se prezintă ca şansa rarissimă a unui om care a văzut de aproape, cu propriii săi ochi, şi a trăit pe propria-i piele toată zbuciumata istorie a României în ultima jumătate a secolului XX. Indiferent la cîntecul propagandelor de tot felul, Constantin Eretescu judecă totul cu propria sa minte, nuanţat şi fără idei preconcepute, caută să identifice specificitatea diverselor epoci şi regimuri politice prin care a trecut la nivelul existenţei păturilor de jos, în exerciţiul cotidian al relaţiilor interumane.

Constantin Eretescu a văzut multe la viaţa lui, iar memoriile sale pot fi privite şi ca un mic curs de istorie trăită. Din acest punct de vedere o carte precum Periscop este de cel mai mare interes. Chiar dacă autorul se fereşte să facă judecăţi morale şi politice cu valoare generală privind diferitele regimuri pe care le-a cunoscut şi personalităţile care i-au marcat existenţa. El se mulţumeşte să reproducă, sub formă de flashback-uri, o serie de întîmplări cu tîlc din trecutul mai mult s