Cîteva zeci de purcei de lapte, un număr semnificativ mai mare de suine adulte, aşa, ca să ne exprimăm academic, grămezi de orătănii care au evadat de constrîngerile elementare ale oricărei aritmetici, orchestre sosite din însuşi paradisul muzicii europene, adică de la Viena, o rochie de mireasă imaginată de stiliştii italieni şi livrată contra sumei de 4000 euro (euroi, în idiom local!), un naş avocat, fost procuror, fost parlamentar, fost ministru de Interne, cam tuciuriu el însuşi de felul său, televiziuni, presă scrisă şi audio de-a valma, gură cască şi priviri însetate iremediabil de spectacole în care grotescul periferiei şi excesele decadenţei nelocalizate nu se mai diferenţiază, deasupra cărora tronează, ca un triumf absolut al ficţiunii suprarealiste – al acelei ficţiuni în care se întîlneşte umbrela cu maşina de cusut pe o masă de disecţie – o coroană de aur masiv, eşuată ea însăşi pe o faţă puhavă, contrapunctată, la rîndul ei, de un burdihan mitologic, cam aceasta este imaginea, stilizată sever şi eufemizată la maximum, a acelui amestec de sclavagism tardiv, voaiorism în masă şi pedofilie camuflată în tot felul de principii de castă şi de cutume imemoriale, numită mediatic şi convenţional nunta prinţesei Ana Maria Cioabă. O (sau O,) ţară tristă, plină de humor, cum este România, în care setea de evenimente ieşite din comun este mult mai mare decît, să zicem, judecata lucidă şi instinctul moral, pare dispusă iremediabil, dintr-un estetism convertit în frigiditate sufletească prin împingerea lui la limita suportabilităţii umane, să nu observe dramele, nenorocirile de toate felurile, suferinţele şi agresiunile pentru că, asta e, din pricina acestui hedonism patologic totul devine ceremonial, expresie pură, fără nici o substanţă şi în afara oricărei etici. A trebuit ca un asemenea caz de barbarie sclavagistă, în care copiii sînt smulşi brutal din vîrsta