Nu ar fi un lucru de mirare ca fiul dvs., şcolar cu merite şi cu imaginaţie spectaculoasă uneori, să devină cu timpul un nume în literatură. Până atunci însă, mai are de crescut, de învăţat câte ceva şi chiar de dezvăţat. El scrie acum, într-una din povestirile sale, aşa: „Într-o zi (,) după ce am venit de la şcoală, am scris şi m-am pus în pat. Am început să citesc o lecţie din manual. Fiind frumoasă şi liniştitoare (,) am adormit. Mama mea m-a sculat şi am ratat visul”. Toţi copiii scriu aşa cum vorbesc, aşa cum aud că se vorbeşte în casă, pe stradă etc. Punctuaţia, la transcriere, e deficitară, cum se vede, iar expresiile, neîngrijite. Curând însă, va simţi unde se cere pusă virgula în text, mama nu-l va mai scula ci-l va trezi din somn, şi cu nici un chip, copilul nu se va mai pune în pat, ci se va sui, aşeza, culca ş.a.m.d. Toate aceste scăpări se vor remedia cu timpul, prin lectură şi exerciţiu literar constant. Extazul dvs., dacă se manifestă pe faţă, ajungând până la a-i scana dialogurile vioaie din compunerile şcolare şi a i le trimite pe la reviste, cu ştirea sau fara ştirea lui, ar putea să-i afecteze serios echilibrul şi bucuria, considerându-se dintr-odată un caz aparte, un talent printre ceilalţi copii fără performanţe. Obligaţia dvs. reală, şi folositoare lui în viitor, este să fiţi sobru, pe cât vă stă în putinţă, şi să-i corectaţi, pe cât posibil fără rănirea orgoliului, expresiile neîngrijite din compuneri. (Marius Dobrin)

* Îndrăznesc să vă recomand a vă face un abonament la revista pe care aţi descoperit-o din întâmplare la un chioşc din Carei. Veţi constata, citindu-ne cu regularitate de-atunci înainte, că numele celor care semnează sunt ale unor scriitori, critici şi oameni de cultură consacraţi, profesionişti valoroşi cu operă la vedere, dar şi debutanţi care însă au trecut cu brio prin filtrul nostru, demonstrând în timp că