Cît de statornice sau interpretabile sînt expresiile în care se codifică înţelepciunea milenară? Regula este mereu subminată de excepţii. Recitiţi “Pildele lui Solomon” şi veţi găsi azi trăsături discutabile, realităţi de mult dispărute - şi totuşi, proverbele biblice au format generaţii întregi de evrei şi creştini, au constituit sursa multor proverbe pretins autohtone. Paradigma este biblică. Expresia, metafora prin care un adevăr existenţial se exprimă este într-adevăr locală. Asta nu înseamnă că exclud unicitatea locală a unor proverbe, expresia directă a mentalităţii sau experienţei.

Cine altul decît adevăratul artist poate pune în discuţie valabilitatea înţelepciunii unui proverb, răsucind-o ironic? Rosalind din Cum vă place spune în epilogul piesei: “If it be true that good wine needs no bush, ’tis true that a good play needs no epilogue”. Moda îţi impune un epilog... şi un prolog, rostit eventual de un bărbat, continuă Rosalind. Piesa e bună... dar mai lipseşte ceva. Un tradiţionalist subtil (tot mai greu de găsit!) rîde în barbă, un modernist înverşunat se grăbeşte enervat: “Ei bine, dar l-a scris, totuşi, e în natura jocului”. Şi putem construi un discurs despre estetica formei sau o scurtă teorie de marketing în jurul reclamei. Dar cum traducem în română expresia: “good wine needs no bush”? Folosind echivalentul “Calul bun din grajd se vinde”? Sau, pentru a reda alegerea metaforică shakespeariană, vom înclina spre literalizare: “Vinul bun n-are nevoie de laude”. Apelînd la un dicţionar de proverbe (Virgil Lefter, Dicţionar de proverbe român-englez, ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978 – nu ştiu dacă a fost reeditat), găsim un alt echivalent al expresiei folosite de Shakespeare: “Good ware makes quick markets”, ceea ce, literal, se traduce prin “Oalele bune se vînd repede/îşi găsesc cumpărători”. Deşi sensul de bază este acel