Sunt sate in care cel mai “tanar” locuitor e trecut bine de 60 de ani. Localitati in care parintilor li s-a incovoiat spatele si li s-au incetosat ochii tot uitandu-se la poarta, in speranta ca “fiii rispitori” se vor intoarce in cele din urma acasa. Tinerii sunt risipti in toate cele patru zari, in tari straine, la mii de kilometri de casa. Cei care raman in tara si mai au si curajul sa incerce sa realizeze ceva aici, in Romania, sunt catalogati drept inconstienti. Cei care reusesc merita intr-adevar respectul celor din aceeasi generatie. La cei 30 de ani pe care ii are, Ianco Zifceak este unul dintre cei mai gospodari localnici din Gataia. Pana aici nimic iesit din comun, ar fi tentati sa spuna multi. Ineditul consta insa in faptul ca Ianco a intrat in afaceri, in domeniul agricol, la 18 ani, imediat dupa ce a absolvit liceul. Era in 1991, cand notiunile de economie de piata ale romanilor erau aproape inexistente. Si cu toate acestea, el a riscat. “Probabil ca nu m-am gandit foarte bine la riscuri. Eram tanar si credeam ca totul este posibil. Familia a fost alaturi de mine si m-a sustinut in toate deciziile. Acum nu pot spune ca imi pare rau ca am ales aceasta cale”, povesteste Ianco. Primele afaceri pe care le-a demarat, alaturi de familie, au fost cele legate de prestarea de munci agricole la investitorii straini. Si-a cumparat un tractor si toate utilajele necesare pentru lucrarea pamantului si a inceput prestarile de servicii catre italienii - proprietari de teren agricol. In felul acesta a reusit sa-si faca un mic capital pe care l-a reinvestit, tot in domeniul agricol. Si-a marit numarul utilajelor agricole dar, intre timp, a cumparat si el pamant pe care a inceput sa-l lucreze. A inceput cu 20 de hectare de pamant. Apoi, cu ajutorul unui credit bancar, a ajuns la 50 de hectare. Abia in momentul acela se considera intrat in afaceri si de abia de atunci se put