- Social - nr. 203 / 16 Octombrie, 2003 Traind mereu sub amenintarea caderii peste capetele noastre a sabiei lui Damocles, a podului de piatra, sau a drobului de sare, ne vine greu sa ne eliberam in totalitate sufletul si sa marturisim cu sinceritate poetica, asa cum o face Laurentiu Blaga in poemele sale. Urmandu-ne destinul naiv si mioritic, mereu, mereu, constatam ca timpul ne-a inselat, dar continuam sa ne imbatam cu apa chioara, in marea de vorbe spuse fara vreun rost, ceea ce face atat de grea coborarea, din raiul iluziilor, in realitatea care uneori devine iad. In cartea sa, poetul ne da speranta trezirii, prin izvorul ideilor filozofice prezente in toate poemele si perspectiva largirii spiritualitatii intr-un rai cu flori de meri salbatici. Invitandu-ne in acel rai de ocazie, autorul isi face dreptate cu propriile cuvinte, incurajat de Dumnezeu, care se plimba singur prin oras, insotit de vesnica speranta, chiar daca pomul fagaduintei nu a rodit inca. Astfel, in lirismul si filozofia sa, poetul observa cum viata poate fi transformata intr-o cruce, atunci cand cuvintele lovesc, si de aceea incearca sa vindece ranile sufletului cu poeme ce radiaza mireasma si culoare din floarea aceea de cires, implinirea fiind atunci cand intunericul se sparge in zi. Poezia lui Laurentiu Blaga incearca sa depaseasca treptele lirismului in acel strigat de disperare din Ziua 7; - unde esti tu Doamne, de-ai uitat de noi? Astfel, prin forta cuvantului, se manifesta un suflet decis, dar nu ingamfat si trufas, fiind foarte perseverent fara sa ceara insa nimanui nimic. Prin intelepciune si lirism, aduce cititorilor acea pace pe care numai poezia lipsita cu desavarsire de orice urma de violenta o poseda. Incantati de aceasta frumoasa carte de poeme a lui Laurentiu Blaga, il felicitam pe autor si o asteptam pe urmatoarea. ILIE FRANDAS - Social - nr. 203 / 16 Octombrie, 2003 Tr