- Editorial - nr. 203 / 16 Octombrie, 2003 In cei 13 ani care s-au scurs de la evenimentele din decembrie 1989, Parlamentul ne trimite pentru a doua oara in fata urnelor, motivul fiind acelasi, Constitutia. Daca, in 1991, argumentatia era clara, fiind vorba de prima Carta fundamentala a Romaniei in sistemul democratic, acum, mobilul acestui demers nu ne este suficient de clar si de convingator. Daca Constitutia Statelor Unite ale Americii, elaborata in 1787, deci in urma cu 216 ani, este valabila si acum in partile ei esentiale, de ce Constitutia Romaniei, care, la vremea ei, intrunea aprecieri occidentale de exceptie, nu a rezistat mai mult de un deceniu? In timp ce americanii si-au lasat Constitutia asa cum a fost, punandu-si societatea pe roate, la noi se umbla din nou la partile ei esentiale, de parca aceasta ar fi vinovata de marile noastre insuccese. Analizand lucrurile mai in detaliu, se vede clar ca modificarea Legii fundamentale a tarii pare mai degraba un moft sau un capriciu al unei persoane, grup sau partid, decat ca o necesitate. Se poate vorbi chiar de o conjuratie a fortelor politice parlamentare care, in nemernicia lor, au convenit asupra unor modificari pentru ca fiecare sa-si traga partea sa de avantaj, ceea ce nu are nimic comun cu interesul fundamental. Mergand pe ideea "o mana spala pe alta", cartelul parlamentar al fortelor politice majoritare din Senat si Camera Deputatilor, organism care niciodata n-a reusit sa se ridice la nivelul increderii populatiei, fiind mereu ultimul in sondaje dintre institutiile statului de drept, si-a impartit avantajele conferite de pozitia lor dupa principiul "cine imparte, parte-si face", iar partea leului a revenit, evident, celor aflati astazi la Putere, adica PSD, cu nelipsita UDMR. Aceasta feliere a articolelor din noua Constitutie, pe baze de interese ale partidelor si care nu converg cu cele ale natiu