- Social - nr. 203 / 16 Octombrie, 2003 Maghiarii, secuii si etnogeneza ungara Dislocati din Asia Centrala, stabilindu-se permanent, in cautare de "noi patrii" (Simon de Keza), rand pe rand, in regiunile Volga-Don, Don-Nipru (Lebedia), Nipru (Danapris) - Nistru (Danastris) (Atelkuz), maghiarii finici (nume insemnand in limba lor "copiii pamantului) i-au supus militar pe mult mai numerosii romani ("romani" blakumen, ulaq) de pe litoralul nord-pontic (pomeniti de Stela de Sjonkeim, Saga lui Esgil si Asmundar, Cantecul Nibelungilor, Cronica lui Nestor, Marcianus, Stefan din Bizant, Euagrios Scolasticul, Theophanes Confessor, Ioannes Mauropus, Godefridus din Viterbium, Oguzname, Hudud al Alam, Gardezi, Vardan etc.), pentru ca, supusi la randul lor de kazari, sa se revolte impotriva acestora si sa accepte propunerea bulgarilor (894) de a-i ataca pe bizantini. Lasandu-se cumparati de bizantini, i-au tradat pe bulgari (895), drept care, prinsi "in cleste" de armatele acestora, care i-au alungat peste Nistru, si de cele ale pecenegilor chemati in sprijin de bulgari si care au fortat Niprul, s-au ridicat spre nord, spre Kiev, in permanent contact si conflict cu poporul "iesit din imperiul roman" care "toti sunt crestini si… mai multi decat maghiarii, insa… mai slabi" (Gardizi)-Ulaq (Oguzname), adica romanii. Indemnati de varego-slavi, alaturandu-li-se pecenegi, slavi (ca la "3.000"), chiar capetenii valahe (ex: "Ursu"), vor porni spre vest in cautarea Pannoniei, fiind zdravan batuti de "volohii si slavii care traiau acolo" (Nestor). La trecerea prin Carpatii Padurosi, acolo unde, ca marturie peste timp, au fost descoperite, in 1998, doua sate romanesti uitate in creierii muntilor si in evul mediu timpuriu - Mirke si Poroskovo. Cu un Almus (capetenie suprema) ranit, debuseaza in zonele deschise din actuala Ucraina subcarpatica si-i fixeaza "ringul" in locul numit, cu un cuv