- Cultural - nr. 204 / 17 Octombrie, 2003 Am retinut, dintr-un articol de ziar, secventa: "zbentuieli politicianiste". Ne propunem a discuta familia acestui cuvant. Exista verbul a se zbantui: a se zbengui, a zburda, a fi neastamparat. Verbul are si varianta: zbantui. In secventa citata, s-a pornit de la o varianta mai rara: a se zbentui, poate sub influenta lui a se zbengui. De la verbul a se zbantui s-a derivat regresiv zbant: joaca, zbenguire, harjoana. Derivatele: zbantuiala, zbantuire: actiunea de a se zbantui si rezultatul ei; zbenguiala, zbantuit, zbantuitura. Zbantuit apare ca substantiv, dar si ca adjectiv: care se zbantuie, neastamparat. Matusa Mariuca din "Amintiri din copilarie" de Ion Creanga, suparata de disparitia pupezei din tei, ii spune Smarandei, mama lui Nica: "caci de zbantuitul ista a Dumitale nimica nu scapa!". Dupa cum s-a vazut, la cuvintele discutate apar ca sinonime, unele apropiate si ca forma. Zbeng, varianta zbeg: zburdalnicie, zbenguiala, neastampar; figurat: cantec vesel, saltaret. Un sens invechit: gloata, multime, invalmaseala. Verbul a se zbengui: a se juca sarind si alergand; a zburda; a se lua la harta, a se harjoni. Amintim alte derivate fara a le da sensul, acesta este evident: zbenguiala, zbenguire, zbenguit, zbenguitor. Amandoua familiile cuvintelor: a se zbantui si a se zbengui demonstreaza si ele bogatia limbii romane, plasticitatea ei. Bogatia unei limbi are ca aspect si sinonimia, adica un fapt, o notiune poate fi numit/numita cu mai multe cuvinte, dar si cu unele nuante deosebitoare. Legat de cuvintele discutate, am amintit si pe a se harjoni: a se incaiera cu cineva in gluma. Derivatul harjoneala, sinonim al lui harjoana: incaierare in joaca. In "Amintiri… " de Ion Creanga citim: "… si mergeam tot zburdand, harjonindu-ne". Tot din aceeasi opera: "… noi, baietii, ca baietii, ne luam la harjoana si nu puteam